Care sunt
cuvintele pe care le folosești atunci când te apropii de un prieten descurajat?
De cineva cunoscut și drag ție care are parte de o suferință anume în viață? Poate
trece chiar prin durerea despărțirii prin moarte de o persoană dragă lui. Care sunt
cuvintele pe care le folosești în astfel de situații? Ce fel de mesaj de
mângâiere și de încurajare aduci?
Îmi place să cred
că empatizezi cu astfel de oameni și, cel puțin, cauți să le fii alături
într-un fel sau altul în astfel de momente dificile din viața lor. Recent am predicat
la o seară de priveghi și am meditat tocmai la cuvintele Mântuitorului din Ioan
14:1-6. În textul acesta putem vedea foarte clar faptul că Domnul Isus era
conștient că suferința poate tulbura inima omului, mai ales suferința
pricinuită de durerea despărțirii prin moarte de cineva drag.
Însă iată șocul:
Mântuitorul le spune ucenicilor să nu li se tulbure inima, lucru care oricum
avea să se întâmple, iar argumentația Lui e că avea să-i părăsească. Când vorbea
de părăsirea lor, Domnul Isus făcea referire la moartea Sa, iar mai apoi la
înălțarea Lui la cer. Însă ce fel de încurajare e asta? Permite-mi s-o adaptez
puțin: „Să nu te întristezi, să nu-ți lași inima să fie tulburată, căci Eu voi
muri, dar voi învia, însă la scurtă vreme după ce voi învia mă voi întoarce la
Tatăl Meu în ceruri.”
Ce fel de
încurajare este asta? Dacă aș fi fost unul dintre ucenici, probabil I-aș fi
spus: „Stai puțin, Doamne! Spui să nu mi se tulbure inima, iar mai apoi spui că
ne vei părăsi… păi cum să nu mi se tulbure inima? Nu știu la cine altcineva să
mă duc! Tu ești Cel care potolește furtuna! Tu ești Cel care îl vindecă pe cel
bolnav! Tu ești Cel care îl mântuiește pe omul păcătos! Tu ești Cel care
hrănește mulțimi întregi de oameni înfometați! La cine altul să mă duc? Tu ai
cuvintele vieții veșnice! Cum să nu mi se tulbure inima? Te rog, mai
gândește-Te. Nu mă părăsi!”
Nu ni se spune ce
gândeau ucenicii în astfel de momente, însă nu m-aș mira dacă astfel de gânduri
treceau prin mintea lor. Însă – o, ce frumos! – Mântuitorul nu se oprește aici!
Așa cum erau de sigure moartea, învierea și înălțarea Sa la cer, tot așa este
de sigur și cerul! Practic, urma să se încheie lucrarea Lui de pe acest pământ,
însă avea să continue o altă lucrare în cer („să vă pregătesc un loc”).
Mântuitorul caută să ne facă părtași slavei Sale în cerul glorios.
Deci, ca să
închei, iată încurajarea în mijlocul necazului tău: Da, treci prin suferință. Da,
vei mai trece prin suferință. Însă, nu uita, ești în trecere prin suferințe. Casa
ta, dacă ești copilul lui Dumnezeu, nu este aici, pe acest pământ, ci este
pregătită de Domnul Isus sus în cerul glorios. Văzând lucrurile într-o așa
perspectivă, această încurajare aparent ciudată ajunge să devină cea mai
minunată încurajare pe care ucenicii o puteau primi atunci. Și nu cred că
greșesc dacă spun că acest lucru este valabil și pentru noi, astăzi.
