Sursă imagine: depositphotos.com
Dacă este un lucru care este trecut foarte ușor cu vederea și care produce numai daune, acela este superficialitatea. Deviza neamului românesc (dacă nu rostită cu glas tare, cel puțin văzută în practică) este aceasta: „Merge și așa!”
Din păcate, această mentalitate a pătruns pe nesimțite și în bisericile noastre și și-a făcut cuib în mintea și-n inima multor credincioși.
Ca să vedem contrastul cu învățătura Scripturii, cred că e suficient să privim la un singur verset scris de apostolul Pavel, verset care se găsește în 1 Corinteni 10:31 și care spune așa: „Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul pentru slava lui Dumnezeu.”
Superficialitatea aceasta poate fi văzută în multe domenii ale vieții bisericii și ale vieții creștinului. Sunt multe care-mi trec prin minte, însă doar una dintre acestea mă frământă de ceva vreme și doar pe aceasta aș vrea s-o prezint în următoarele rânduri.
Există o mare superficialitate în relațiile noastre. Tocmai acolo unde ar trebui să fie cele mai adânci și mai profunde trăiri, superficialitatea este la ea acasă. Atenție! Aceste cuvinte vin din partea introvertitului de mine, căruia îi este adesea extrem de greu să păstreze și acele câteva relații pe care le are.
Însă, chiar și când vine vorba de relațiile cu oamenii pe care-i întâlnim ocazional, superficialitatea mustește. Parcă n-ar fi mare problemă aici, deoarece nu ne afectează personal prea mult. Dar, din păcate, superficialitatea și-a făcut loc chiar și în relațiile mai apropiate, sau cel puțin în acele relații care sunt considerate a fi mai apropiate.
Nu mă mai miră de ce una dintre cele mai des întâlnite minciuni rostite de creștini este: „Sunt bine, tu?” Oare nu cumva această minciună a apărut pe fondul superficialității relației dintre credincioși? Minciuna aceasta nu este cauza, ci doar un simptom. Cauza este superficialitatea relației dintre noi.
Unul dintre lucrurile care au dus la superficialitatea din relațiile noastre este lipsa curajului. Cineva cu care interacționezi face anumite lucruri într-un mod greșit, însă n-ai curajul să mergi și să-l confrunți. Într-o astfel de situație, tu rămâi doar cu gândurile acestea (care, cel mai probabil, vor da naștere la diferite frustrări), iar în solul lor se plantează superficialitatea.
Există superficialitate chiar și între slujitori, între păstori. Cu toate că lucrurile nu sunt cum ar trebui să fie între doi slujitori, de dragul aparențelor se calcă în picioare anumite principii. Ei bine, în cazul acesta, superficialitatea atrage după sine și ipocrizia.
Avem nevoie de autenticitate. Da, e nevoie de efort, e nevoie de dedicare, e nevoie de investiție și sacrificiu. Însă sunt convins că pentru rezultatul final merită toate aceste lucruri.
Gândurile acestea vin în urma conștientizării acestor adevăruri dureroase pe propria mea piele. Nu mă feresc s-o spun. Probabil se datorează faptului că sunt o persoană introvertită, nu știu. Însă mereu am căutat ca relațiile pe care le am cu cei din jurul meu (și din depărtări) să fie caracterizate de sinceritate, deschidere, transparență.
Nu scriu aceste rânduri fiind împins de frustrare, ci le scriu fiind împins de o dorință sinceră de a trage un semnal de alarmă. Nu, nu faci niciun bine nimănui dacă întreții superficialitatea în relațiile tale. Da, se poate să riști anumite relații pe care le ai cu alții atunci când decizi că vrei să treci dincolo de nivelul superficialității confruntând, mustrând, îndreptând pe cineva care a greșit. De asemenea, și reversul este valabil, deoarece suntem oameni. Fii dispus ca și tu să iei aminte atunci când ți se atrage atenția asupra unei greșeli pe care ai făcut-o.
„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească” (Filipeni 4:8). 👉 Nimic superficial aici!
Domnul să ne ajute să ieșim din zona noastră de confort, care preferă superficialitatea, și să devenim vulnerabili în fața celorlalți, ca astfel să ne dezvoltăm în mod sănătos, să ne maturizăm și să avem relații profunde și autentice unii cu alții!
Timotei Stoica
