Noua moda a vopsirii parului?

Dupa cum spuneam in articolul precedent, o sa incep sa intru in memoria mea si daca descopar anumite lucruri care imi plac si care nu doresc sa le uit, o sa le postez aici pe blog.

Cand aveam doi ani am fost la bunici impreuna cu familia mea(inca 3 frati si parintii). Fiindca era o zi de vara si era perioada muncii pe camp, parintii mei, bunica si matusa cu unchiul(cumnatul mamei mele) au fost in camp, iar eu cu fratele meu mai mare cu un an(Toma), am ramas la casa parinteasca a mamei mele(Loc. Serbauti, jud. Suceava). Fiindca doar eu cu Toma am eram singurii blonzi ai familiei si aveam un dor foarte mare sa fim si noi bruneti ca toti ceilalti, cautam absolut orice sa putem fi si noi bruneti. La un moment dat vedem ca tatal nostru isi pregatea pantofii pentru duminica(cred ca atunci era sambata dimineata) si a folosit o crema neagra de pantofi.

Solutia noastra: crema de pantofi :)

Nu am ezitat. Dupa ce a plecat tatal nostru impreuna cu ceilalti, in camp, noi am mers sa ne ungem parul cu acea crema neagra... deja aratam ca si ceilalti membrii ai familiei... eram si noi 'normali'... La un moment dat, in jurul amiezei, auzim ca intra cineva in casa. era bunica, care tocmai a venit de pe camp... Ce sa facem? Nu putem sa o lasam sa ne vada asa... fuga repejor la galeata cu apa pentru a ne spala. Nestiind ca aceea era galeata cu apa de baut si cei ce vin din camp sunt foarte insetati, iar fantana din care se lua apa era la o distanta oarecare... Am fost prinsi 'cu matza'n sac' si mai apoi am fost pedepsiti, ramanand toata ziua in casa, neavand voie deloc sa iesim afara la joaca.

Aceasta este o amintire comica pe care am vrut sa o postez aici. Sper sa va placa:)

Se pot trage ceva invataturi din aceasta intamplare hazlie? Nu stiu:D... va las pe voi :)

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Initiativa buna?

Dragii mei cititori, vreau sa va spun un lucru care il am pe inima.

Pentru ca vorbeam in urma cu doua zile(duminica) cu pastorul din Crevedia(locul unde sunt in practica semestriala acum)despre trecutul meu, m-am gandit ca mi-ar face placere sa scriu si pe blog anumite experiente din viata mea. Asa cum si Ion Creanga a scris o carte cu amintiri de-ale lui din copilarie, eu ma gandeam sa scriu articole cu anumite amintiri de-ale mele din copilarie. Nadajduiesc sa va placa, sa va amuze(cele amuzante).

Dumnezeu sa va binecuvanteze!