Apel pentru păstori: Pastorul de azi – Saulul de ieri

Scriptura ne relatează niște evenimente foarte interesante din istoria poporului Israel, la începutul perioadei monarhice. După ce David l-a doborât pe uriașul Goliat și, pentru că mergea cu Dumnezeu oriunde(încrezându-se în EL), Dumnezeu îi dădea mereu victorie. Astfel, femeile au început să cânte un cântec de victorie adesea, care suna astfel: „Femeile care cântau își răspundeau unele altora, și ziceau: „Saul a bătut miile lui, iar David zecile lui de mii.” ... nimic ieșit din comun până acum, dar vreau să vă îndrept atenția la următorul verset din 1 Samuel 18, care spune astfel: „Saul s-a mâniat foarte tare, și nu i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii și mie-mi dau mii! Nu-i mai lipsește decât să-mi ia împărăția.”

Probabil te întrebi ce legătură are acest text cu subiectul articolului. Ei bine, are o legătură foarte puternică, iar în cele ce urmează aș vrea să-ți explic despre ce este vorba. Totuși, înainte de a-ți explica aceste lucruri, aș vrea să-ți descriu o mică parte din perioada adolescenței unui tanar.

După ce s-a întors la Domnul, a vrut cu orice preț să Îi slujeasca lui Dumnezeu prin cântare. Nu e un lucru rău să Îl lauzi pe Dumnezeu prin cântare, dimpotrivă, e chiar de dorit să faci lucrul acesta. Totuși, la el era o problemă. Deși avea dorință, trupul era neputincios(și încă este... din acest punct de vedere). Nu a fost înzestrat cu voce muzicală. Cânta spre lauda Domnului până când era rugat să nu mai cânte, sau chiar implorat. Parcă cineva tocmai îi tăiase creanga de sub picioare. Tot avântul lui s-a încheiat. De ce nu îi putea sluji Domnului prin cântare? Aceasta era întrebarea care l-a frământat puternic în acea perioadă. În timpul în care a căutat răspuns la această întrebare, a fost invitat să mearga într-o tabără de tineret cu niște tineri pe care îi cunoscuse de curând. Inițial nu a vrut să merg în acea tabără, dar ceva l-a împins să mearga(era Dumnezeu, iar el nu știa). Acolo, în acea tabără, Dumnezeu i-a descoperit chemarea pe care i-a făcut-o de a-I sluji. Printr-un frate minunat, Dumnezeu l-a încurajat și i-a deschis această ușă pe care avea să pășeasca de atunci, pentru ai sluji Lui. Liderul de tineret a fost persoana prin care Dumnezeu i-a descoperit chemarea aceasta minunată. Astfel, a început să frecventeze acele Biserici unde slujea acest lider de tineret(care era unul din pastorii acestor Biserici), unde era implicat(prin îndemnuri la rugăciune). La un moment dat, pastorul de atunci al Bisericii de unde era membru a aflat că era implicat în alte biserici, și nu în Biserica unde avea membralitatea. Așa că l-a rugat să nu mai plece, pentru că avea să-i spună ce avea să faca, implicându-l astfel în „Biserica natală”. Totuși, a trecut o jumătate de an și nu s-a întâmplat nimic. Așa că, pentru că nu vroia să se stingă această dorință de a-i sluji lui Dumnezeu, a hotărât să frecventez din nou aceste doua Biserici.

Ce legătură au toate cele spuse mai sus cu subiectul articolului? Ei bine, în perioada aceea de pauză de o jumătate de an, pentru că păstorul nu l-a implicat deloc, în el s-au dat bătălii puternice și cel rău era cât pe ce să câștige făcându-l să cada în depresie. Nu știa dacă era capabil de a-I sluji în vreun fel Domnului. Nu credea că va fi capabil să îi slujeasca în vreun fel Bisericii. Se simțea „paria bisericii”. Datorită faptului că păstorul nu a avut nici o viziune asupra lui, nu a încercat să il implice în nici un fel, a început să creada că nu este bun de nimic și că acea chemare pe care credea că e din partea lui Dumnezeu, era de fapt doar o amăgire.

Acum, dragul meu cititor, nu vreau să spun că acest tanar a purtat ură sau că poarta ură păstorului. Din contră, chiar aprecieza ceea ce a făcut Dumnezeu prin el în Biserica pe care a pastorit-o și în continuare îl respecta și îl aprecieza pentru că Îi slujește Domnului.

Dar am observat o problemă destul de gravă pe care aș vrea să o împărtășesc cu voi. Sper ca Dumnezeu să ne ferească pe fiecare dintre noi de aceste lucruri.

Revenind la versetele citate la începutul acestui articol... descriu un eveniment cunoscut multora dintre noi. Ce implicații are el astăzi? Sau, are vreo legătură cu noi?

Dumnezeu îi făcea parte de victorii lui David pentru că el se încredea în Domnul și astfel poporul Israel implicit câștiga și era în bucurie. Aveau motive doar pentru a fi bucuroși și a-L lăuda pe Dumnezeu pentru aceasta. Totuși, în ciuda acestor împrejurări, tocmai împăratul(conducătorul) găsește un motiv pentru care să fie cât se poate de invidios și gelos.

Apelul către păstori:

Sunteți chemați să conduceți Biserica lui Hristos. Sunteți chemați să Îi slujiți lui Dumnezeu în felul acesta. Totul este datorită harului său, nu meritelor voastre. La fel de bine cum Dumnezeu se folosește de dumneavoastra, se putea folosi de oricine altcineva. Tocmai de aceea, trebuie să fiți mereu bucuroși pentru această chemare minunată pe care Dumnezeu v-a făcut-o. Dar nu faceți din chemarea dumneavoastră o carieră!

Nu faceți din chemarea dumneavoastră o modalitate de a-i reduce la tăcere pe cei din bisericile pe care le păstoriți, care au aceeași chemare din partea lui Dumnezeu.

Nu fiți ca Saul, care a vrut să îl reducă la tăcere pe David, astfel să oprească acel cântec de bucurie cântat de femei.

Vă rog, în Numele Domnului Isus, nu vă fie frică de faptul că dacă veți descoperi un tânăr chemat de Dumnezeu în slujire din Biserica pe care o păstoriți, e posibil să fie amenințat locul vostru. Pentru că dacă Dumnezeu v-a făcut această chemare, și dacă Îi sunteți Lui credincioși, El vă va da izbândă, El vă va purta de grijă.

Investiți în membrii Bisericilor pe care le păstoriți și ajutați-i să-i slujească lui Dumnezeu. Chiar dacă se va întâmpla să aveți așteptări mari de la ei și să fie sub așteptările voastre, întăriți-i și fiți-le cei mai buni prieteni. Vă spun acestea pentru că pentru acest tanar, liderul de tineret a fost și continuă să fie un astfel de om. Doresc fiecărui tânăr din Biserica lui Hristos să aibă parte de un astfel de lider în viața lui, care mereu să îl încurajeze și să îi fie alături, nicidecum un Saul care să dorească să-l reducă la tăcere.

Mă adresez păstorilor și celor care sunt responsabili de mersul bun al Bisericii: sunteți precum acest lider de tineret(pastor secund), sau precum Saul? Dacă sunteți precum Saul, doresc schimbare reală pentru ca lucrarea Domnului să înainteze. Dacă sunteți precum acest lider, doresc ca roadele voastre să crească în cunoașterea lui Dumnezeu și în dorința de a-I sluji Lui, astfel și voi să fiți încurajați să Îi slujiți lui Dumnezeu.

Doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze și să reverse harul Său peste voi și peste slujirea pe care v-a chemat s-o faceți!

Stoica Timotei

P.S. Articol editat si corectat datorita unor neintelegeri care au cauzat multe nelamuriri!