vineri, 24 iunie 2016

Cine se plânge mai bine e un erou mai mare?

Dintre multele subiecte la care meditez, cu care mă confrunt, sau despre care mi se întâmplă câteodată să discut este și cel despre care voi vorbi în articolul de față.

Ți s-a întâmplat vreodată să vorbești cu cineva care te-a întrebat ce mai faci și cum mai ești (cele mai des întâlnite întrebări din discuțiile oamenilor!) și să ai impresia că CHIAR e interesat să afle un răspuns sincer și, printre altele îi spui că nu ești chiar ok? Că n-ai avut o zi prea roditoare la lucru? Că ai depășit un deadline? Că munca ta se putea să fie mult mai bună și că ești puțin dezamăgit de ea? Că simți câteodată că mai ai puțin și explodezi?

Ei bine, mie mi s-a întâmplat. Dar mi s-a întâmplat și să-l aud pe cel cu care vorbeam că parcă abia aștepta să deschid faimosul subiect despre cât de grea este viața, ca să înceapă să-mi spună că în privința dificultăților vieții nu i-am ajuns nici măcar la degetul mic (oare să exclam o laudă la adresa lui Dumnezeu?).

După câteva astfel de discuții am început să realizez că unora chiar le place să se laude cu cât de grea le e viața. Ciudat, nu?

Cum ar fi să auzi afirmații de genul:

Te doare o măsea? Pe mine mă dor două măsele!

Ești obosit? Eu și mai mult!

Ai mers mult și te dor picioarele? Pe mine și mai tare, c-am umblat mai mult!

Te doare capul? Pe mine și mai tare!

Și lista poate continua la nesfârșit. Acum, că mă tot gândesc la aceste lucruri, stau și mă întreb oare de câte ori nu am fost și eu în această postură. Lăudându-mă cu dificila mea viață, încercând să par un erou în fața altora care văd (sau aud!) prin ce trec.

Nu vreau să par un frustrat care scrie aceste lucruri, pentru că am trecut de timpul acela de frustrare. Gândind lucrurile la rece, mă întreb oare ce rost are... sau cu ce scop mă „laud cu greutățile vieții” când altul îmi spune cât de grea îi e viața?

Saaaauuu... Oare dacă nu zic nimic despre dificila mea viață și doar ascult pe celalalt, se poate ca el să creadă că lucrurile-mi merg strună? Eh! Asta-i. Ăsta-i un motiv solid pentru a nu mă lăsa mai prejos. Oare? Cu ce mă ajută dacă procedez astfel?

Timoteie: Încrede-te în Domnul. Ascultă. Fii deschis. Fii plin de compasiune. Nu te simți umbrit - Lasă-te umbrit de Domnul, la „umbra crucii Lui”.

Doamne, ajută!