marți, 28 septembrie 2021

Cât de mult trebuie să te smerească Dumnezeu până să-ți vii în fire?

Foarte multe mărturii ale multor oameni care s-au întors la Domnul conțin și gândul acesta: „Dumnezeu a trebuit să mă smerească”. Această sintagmă face referire la faptul că Dumnezeu a trecut o astfel de persoană prin anumite încercări, dificultăți, necazuri până ce aceasta și-a întors privirile spre El și a venit cu pocăință la El.


Meditând la pilda fiului risipitor – una dintre cele mai bine cunoscute pilde rostite de Mântuitorul – mi-am dat seama de următorul lucru pe care nu l-am mai observat până acum. Fiul acesta își ceruse partea de moștenire și plecase din casa tatălui său într-o țară străină. Pentru el, banii au plecat aproape la fel de repede cum au și venit.


Aproape „ca peste noapte”, deoarece plăcerile acestei lumi sunt de o clipă, trec repede, tânărul acesta s-a trezit fără niciun ban în buzunar. Însă, cu toate că nu mai avea finanțe, mai avea ceva: mândrie. Aici Dumnezeu mai avea de lucrat în viața lui. De ce spun lucrul acesta? Deoarece tânărul nostru nu s-a întors înapoi în casa tatălui său de îndată ce s-a văzut fără bani.


Cu puțin exercițiu de imaginație, un astfel de scenariu poate să fi avut loc în continuare: Fiind un tânăr cu bani, repede s-au adunat în jurul lui prieteni de ocazie. Apoi, când a rămas fără bani, puțin câte puțin, din acei prieteni ai lui au început să dispară. Totuși, n-au plecat chiar toți. Dacă ar fi să mă identific cu acest tânăr, m-aș vedea mergând la unii dintre acești prieteni cerând împrumut niște bani ca să mai trăiesc de pe azi pe mâine. Deocamdată, în acest punct, tânărul nostru s-ar fi putut baza pe ajutorul unor prieteni pe care și-i făcuse. Însă Dumnezeu avea de gând o altă lucrare: să izgonească mândria.


Pentru a face acest lucru, Dumnezeu a trimis o foamete mare în țara aceea. Acum, momentele de încercare și de grea suferință au o caracteristică anume: cernerea. Ele cern o mulțime de relații. Foarte multe relații de prietenie s-au destrămat în momente de grea încercare. Aceștia au fost și prietenii de ocazie ai acestui tânăr. Însă, de asemenea, momentele de grea încercare s-au dovedit a fi tocmai lucrul necesar pentru întărirea unor relații. În cazul tânărului nostru, încercarea lăsată de Dumnezeu s-a dovedit a fi pentru cernere. Toți prietenii de la petreceri l-au părăsit, iar el a fost lăsat singur în lipsurile lui.


Au fost de ajuns aceste lipsuri ca să-l smerească atât de mult, încât să-l determine să se întoarcă la tatăl său? Din păcate, nu. Dacă prietenii nu l-au mai ajutat, atunci a hotărât să se ajute de unul singur. Dacă mai era ceva ce a învățat în casa părintească, acest lucru era munca. Prin urmare, a început să-și caute ceva de muncă. Nu bancher, nu în birou, nu în funcții importante. Dumnezeu a îngăduit ca tânărul acesta să „capete” o muncă din cele de jos, să fie îngrijitor de animale, și nu orice fel de animale, ci de porci (care erau niște animale necurate pentru israeliți).


Ceva vreme probabil lucrurile au mers bine și aici. Mândria lui încă nu era înfrântă. Dar nici aceste lucruri n-au durat mult, văzând că salariul lui nu-i acoperea nici măcar cele mai elementare lucruri pentru supraviețuire. Dintr-odată, meniurile cu care porcii se delectau au ajuns să fie pentru el la fel de apetisante cum fuseseră mâncărurile alese de când avea bani.


Cât de mult a trebuit Dumnezeu să-l smerească pe tânărul nostru până ce acesta să-și vină în fire? A trebuit să-l aducă până în punctul în care să conștientizeze că dacă nu-și calcă în picioare mândria, va muri de foame. Dumnezeu l-a adus până în cel mai de jos punct al vieții ca să-și poată veni în fire.


Încheierea pildei cu siguranță o cunoașteți. Vedem frumusețea Evangheliei. Un tată îndelung răbdător și plin de dragoste și de îndurare îl aștepta să se întoarcă. Lucrul care-l împiedicase pe tânărul acesta să se întoarcă în casa tatălui său a fost mândria. Când Dumnezeu l-a ajutat să-și calce în picioare mândria, acesta „și-a venit în fire” și s-a întors la tatăl său.


Cât de mult trebuie să te smerească pe tine Dumnezeu ca să îți vii în fire? Cât de mult trebuie El să te smerească pentru ca tu să vii cu pocăință înaintea Lui? Cât de mult trebuie să te smerească pentru a urmări pacea și sfințirea? Cât de mult trebuie să te smerească pentru a gusta și tu din dulceața Evangheliei?


Nu uita: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har” (vezi 1 Petru 5:5).


Timotei Stoica