Eram prin librărie săptămâna trecută umblând printre cărți când, printre cărțile de dimensiuni considerabile dau de o cărțulie care părea a fi broșură printre restul cărților de lângă ea. O iau în mână și văd titlul mare: „Raiul”. Zic că nu e de mine, deoarece nu mă pasionează să citesc cărți cu mărturii de dincolo de moarte. Dacă apostolului Pavel i-a fost interzis să vorbească despre anumite descoperiri pe care le-a avut, atunci mă mulțumesc cu atât. Însă partea a doua a titlului m-a făcut să nu mă grăbesc să înapoiez cartea raftului de pe care o luasem. „Cum am ajuns aici?” Ei bine, asta da întrebare! Imediat după aceea am văzut și mica descriere a ei tot pe coperta din față: „Povestea tâlharului de pe cruce”.
Totuși, Colin S. Smith, numele autorului nu-mi spunea nimic. Atunci am făcut ce fac de obicei când dau de o carte al cărei autor nu-l cunosc: mă uit să văd cine o recomandă. Am văzut acolo Erwin Lutzer și Alistair Begg și mi-a fost de ajuns să mă hotărăsc să-i ofer o nouă destinație cărții. Am ajuns acasă, dar nu m-am apucat numaidecât s-o citesc. A trebuit să mai treacă vreo săptămână până când să mă apuc s-o citesc. Acum jumătate de oră am terminat lecturarea ei și pot să spun că a fost o lectură minunată!
Adesea, când se pomenește despre tâlharul de pe cruce se aduce în discuție cazul lui doar pentru a se justifica câteva lucruri:
- Neimportanța botezului - sunt mulți care afirmă că botezul nu este necesar ca să fii copilul lui Dumnezeu, invocând exemplul tâlharului de pe cruce. El nu s-a botezat și a ajuns în cer, prin urmare și ei pot să nu se boteze și să ajungă în cer. Astfel de oameni ignoră cu totul relatarea din Faptele Apostolilor despre Filip și famenul etiopian sau învățăturile Domnului Isus, ale lui Pavel și ale lui Petru cu privire la botez și importanța lui și, de asemenea, faptul că tâlharul de pe cruce nu mai avea nicio ocazie de a fi botezat.
- Amânarea întoarcerii la Domnul - în această categorie sunt acei oameni care rămân cercetați în urma ascultării unei predici, cântării, poezii, mărturii, rugăciuni, citirii Scripturii etc., dar care se gândesc că, precum tâlharul de pe cruce, vor avea timp pe patul de moarte să spună rapid o rugăciune de pocăință ca să fie primiți în cer. Aceștia, de asemenea, ignoră învățătura Scripturii cu privire la ziua mântuirii: „Astăzi dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile.”
Pe de altă parte, sunt mulți oameni care spun că tâlharului i-a fost ușor să creadă acolo pe cruce. Oare chiar așa să-i fi fost? Lângă el era un Om care mai avea doar câteva ore de trăit. N-a văzut nicio minune făcută de Mântuitorul acolo pe cruce. Domnul n-a chemat armate de îngeri să-I vină în ajutor și nici nu S-a dat jos de pe cruce ca să răspundă la provocarea oamenilor religioși care-L huleau. Însă, tâlharul a văzut seninătatea și grija de pe chipul Lui. A văzut preocuparea Lui față de Maria, mama Lui, a auzit cum mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei care-L batjocoreau.
Ce este interesant la această carte este felul în care a fost gândită. Este vorba de perspectiva unui om care a ajuns în cer, doar datorită milei și îndurării Domnului Isus. Cartea este scrisă ca o mărturie, la persoana I singular, deci poate părea că el este personajul principal. Însă personajul principal e Cel care l-a mântuit, Isus Hristos.
„Ultima zi din viața [tâlharu]lui a fost extraordinară. A început în mizeria unei celule de închisoare și s-a sfârșit în bucuria cerului. Cineva spunea că tâlharul a luat micul dejun împreună cu diavolul și cina împreună cu Mântuitorul. Aceasta este o transformare nemaipomenită și ne arată ceea ce poate face Isus pentru cineva în doar o singură zi.” (Autorul)
Cartea are aproape 100 de pagini, este scrisă într-un mod ușor de citit și prezintă niște adevăruri minunate prezentate într-un mod foarte clar. O lectură necesară!
Timotei Stoica
