În viața mea adesea se naște câte o problemă care se repetă de multe ori (și în mare parte a timpului nici nu îmi dau seama de ea - de fapt, ca să fiu sincer îmi cam dau seama, dar din cauza orgoliului mi-este prea greu să o recunosc! - să nu mai spui la nimeni! Rămâne între noi, ok?) și pe care nu o rezolv. Am impresia că nu e o problemă prea mare și că va urma să se rezolve de la sine.
Ți s-a întâmplat și ție să ai o „mentalitate de elefant” (expresie pe care am inventat-o pe măsura scrierii acestui articol)? Să mă explic. Știi cum sunt dresați elefanții să nu fugă? De când sunt mici, aceștia sunt legați cu un lanț de un copac, astfel ei să nu poată scăpa. Elefanții încearcă, dar zadarnic, să scape din robia lor. Pe măsură ce ei tot încearcă - și cresc - se obișnuiesc că atunci când au ceva legat de unul din picioarele din spate și sunt prinși de ceva (copac, stâlp, buturugă, etc.), ei nu mai au nici o șansă de scăpare. Astfel, ajungi să vezi un ditamai elefantul proptit cu o sfoară relativ subțire de un stâlp/copac/buturugă/etc.
Ți se pare ciudată o astfel de imagine, nu-i așa? Dar oare nu cumva într-o asemenea postură ne găsim și noi adesea? Dorim să facem diverse lucruri, dar dăm înapoi din cauza diferitelor prejudecăți ce se nasc în inima noastră (Îmi aduc aminte de o discuție pe care am avut-o cu ceva vreme în urmă cu un păstor intrat în pastorație de vreo 9 ani. Îmi spunea că atunci când a ajuns să slujească într-o biserică a început să facă niște lucruri noi, frumoase și ziditoare, dar care nu erau familiare bisericii locale. Astfel, o soră din biserică l-a abordat la sfârșitul unui program și i-a spus că cel (pastorul) dinaintea lui nu făcea astfel de lucruri. Răspunsul lui (foarte prompt!) la problema sorei a fost acesta: „Cu siguranță! Dar eu nu sunt respectivul.”).
Ceea ce vreau să spun este că de multe ori ezităm să facem lucruri noi fie din cauza faptului că nu le-am mai făcut până atunci, fie că credem că există alții mult mai talentați decât noi, fie chiar frica față de reacția celorlalți.
„De ce să merg să le spun oamenilor despre Domnul? Doar nu sunt predicator... Sunt alții mai buni decât mine, care au darul acesta...” - Da, posibil... dar ai încercat vreodată?
„Eu nu pot să ... Eu nu pot să... Nu cred că... pentru că am mai încercat de câteva ori și în trecut” - Da, te cred că ai mai încercat, dar analizează la rece lucrurile: Ce anume a împiedicat succesul? Ai făcut din toată inima?
Fratele Iosif Țon a fost la Liceul Betania din Sibiu (pe vremea când eram elev acolo) și a avut o întâlnire cu toți elevii. După aproximativ o oră în care a predicat (nu mai știu ce anume) ne-a spus că e sigur că într-un timp relativ scurt o să uităm predica dânsului, dar un lucru ne îndeamnă să nu îl uităm... acesta a fost îndemnul lui final pentru noi:
„Never give up! Never never give up! Never never never give up!”
Ești provocat să faci ceva nou pentru Domnul? Nu ezita!
Ești provocat să faci ceva pentru Domnul ce ai mai încercat și în trecut și nu ai avut rezultatele dorite? Nu renunța!
Ești provocat să fii altfel decât majoritatea? Nu descuraja!
Încrede-te în Domnul, căci de la El vine ajutorul!
Dumnezeu să te binecuvânteze!
