Izolarea - lucru nou, lucru vechi

Odată cu apariția pandemiei s-au luat tot felul de decizii la nivel național în multe țări. Una dintre aceste decizii este izolarea sau, mai degrabă, autoizolarea. Pe mulți oameni acest cuvânt îi sperie literalmente. Însă nu și pe creștini. Cel puțin, nu ar trebui.

De ce spun asta? Răspunsul este cât se poate de simplu: Creștinul trăiește în autoizolare. Din momentul în care a fost transformat de puterea lui Dumnezeu și adus la o viață nouă, creștinul este într-o continuă autoizolare. Autoizolarea nu este un concept străin Scripturii, respectiv credinciosului. Cred că în astfel de momente trebuie reiterat acest adevăr fundamental al Scripturii:

„Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).

Autoizolarea despre care vorbesc nu este aceea înțeleasă de călugări sau oamenii care caută divinitatea în pustie. Autoizolarea nu înseamnă separare de ceilalți oameni care nu sunt născuți din nou. Autoizolarea nu înseamnă evitarea oamenilor nemântuiți.

Autoizolarea despre care vorbește Scriptura este separarea de spiritul lumesc, de viața trăită în păcat, de poftele trupului. Da, lucrul acesta poate fi văzut într-o oarecare măsură și în ceea ce privește vestimentația, însă nu ține doar de ea. Mi-e aproape milă de cei care, ori de câte ori vorbesc despre pocăință, amintesc de batic, freză, barbă etc. Pentru ei, doar în astfel de lucruri constă pocăința, separarea de lume (autoizolarea). Personal, această perspectivă îmi pare o extremă care trebuie evitată. Însă, da, după cum spuneam, „autoizolarea spirituală” se vede și prin îmbrăcăminte. 

Problema multor credincioși este că au uitat să se mai autoizoleze. S-au „potrivit”, adică s-au conformat lumii în care trăiesc: comportament, gesturi, atitudini, vocabular și chiar și mentalitate.

Iată, așadar, de ce cred că aceste adevăruri trebuie mai mult accentuate în aceste momente. Cum îmi dau seama dacă mai sunt în autoizolare față de lume? Răspunsul la această întrebare îl dă apostolul Pavel în următoarele versete:

„3 Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.4 Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă,5 tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.7 Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură.8 Cine îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine dă să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu bucurie.

Dragostea să se arate în toate

9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia.11 În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.13 Ajutaţi pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.14 Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi, şi nu blestemaţi.15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng.16 Aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.

Răzbunarea este a Domnului

17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.18 Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.19 Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.20 Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel, vei îngrămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.”21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruie răul prin bine.”                                                                                                    Romani 12:3-21

Domnul să ne ajute să ne autoizolăm de lume și să trăim pentru slava și gloria Sa!

Timotei Stoica