Primul om prin care am văzut măreția lui Dumnezeu - un mic tribut

Mi-a greu să-mi adun câteva cuvinte. M-am frământ ce cuvinte să-mi aleg, mai cu grijă, ca totul să fie cât mai frumos. Apoi inima a intervenit și a avut o discuție serioasă cu mintea. Atât de serioasă, încât a câștigat. Prin urmare, ceea ce voi scrie în continuare sunt lucruri pe care le scot afară din inimă, fără prea mult apel la minte, ca să nu le schimbe înțelesul, ordinea, intenția.

Totuși, realizez că oricum aș fi procedat, cuvintele sunt mult prea slabe pentru a exprima ceea ce simt și ceea ce am în minte când mă gândesc la el. El este omul prin care am văzut pentru prima dată măreția lui Dumnezeu.

Un om simplu, un om modest, un om sincer, un om căruia îi pasă. Acestea ar fi doar câteva dintre lucrurile care îl caracterizează. Însă ce-l face diferit este Dumnezeul în care crede și Căruia Îi slujește. Și da, sinceritatea e la loc de cinste.

Am văzut de când eram mic felul în care se comporta, felul în care vorbea cu unii, cu alții și cât de mult mă iubea. În el am putut întrezări dragostea de tată pe care Dumnezeu o are față de noi, copiii Lui. Da, cred că începi să intuiești despre cine este vorba. El este tatăl meu.

Mai mult decât învățăturile, îndrumările, sfaturile și mustrările, a fost exemplul personal. Fără el, toate cele amintite s-ar fi lovit ca nuca în perete și m-ar fi făcut tot mai indiferent față de lucrurile sfinte. Dar, faptul că pe lângă toate aceste lucruri bune a fost și exemplul personal, felul în care acestea s-au îmbinat a lăsat o mare amprentă asupra vieții mele.

Mă bucur să pot avea ocazia de a-ți scrie câteva rânduri. Și, da, așa cum spuneam la început, ele vin din inimă și continuă să curgă. Știu sigur că nu am fost copilul perfect, însă tu ai fost și ești un tătic model. Calmul și lipsa dorinței de răzbunare atunci când cineva îți făcea ceva rău intenționat și chiar în mod repetat m-au uimit foarte mult.

Îmi pare rău că nu ți-am arătat atât de multă afecțiune și recunoștință cât încă eram micuț. Mi-e dor de copilărie, mi-e dor de acele vremuri. Deși timpul a trecut, au rămas amintirile. Amintiri frumoase. Amintiri care mă încurajează doar când îmi revin în memorie.

Dacă mi-ai fi spus când eram mic și trăgeai de mine să mergem în câmp că o să vină vremea când mie o să-mi fie dor să merg în câmp și că o să străbat sute de kilometri ca să mergem pe câmp, nu cred c-aș fi crezut așa ceva. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ești al Lui și că mi-a făcut parte de harul de a fi copilul tău. E o mare onoare și un mare motiv de bucurie ca tu să fii cel căruia îi zic tată.

Mă rog bunului Dumnezeu să te țină în harul Său și acum, la pensionare, și cu un an mai aproape de CASĂ, să te ajute să-ți duci credința până la sfârșit, să trăiești frumos, și să ne auzim și să ne vedem cu bine.
Mi-e dor mult de tine și de mami. Vă iubesc pe amândoi!

Domnul să te binecuvânteze și să facă să ai parte de ani frumoși acum la pensie.