Atitudine în încercări (gânduri de sfârșit de an)

Parcă nu-mi vine să cred că în mai puțin 48 de ore anul 2017 intră deja în istorie. O istorie încărcată. Un an mai intens. Și un Timotei mai obosit.

Nu știu cum a fost pentru tine anul acesta, însă știu cum a fost pentru mine. Dacă e să-l rezum în câteva cuvinte, cred că aș putea spune c-a fost unul dintre cei mai plini de confuzie ani din viața mea. Confuzie nu din cauza lipsei de informații, ci din cauza cunoașterii lor. 

Însă, un lucru pe care l-am învățat este să nu mai privesc atât de mult pe orizontală și să încep să privesc tot mai mult în sus. De acolo vine ajutorul! 

Oare câți dintre cei care-și spun creștini sunt cu adevărat creștini? Obișnuiam să spun într-o vreme (și încă sunt de aceeași părere!) că dacă Dumnezeu ne poruncește să nu ne temem, putem înțelege de aici că îngrijorarea sau teama reprezintă un păcat înaintea lui Dumnezeu.

Cred că dacă privești retrospectiv la anul care e spre apus, poți indica momente în care Dumnezeu ți-a dat biruință. Îți aduci aminte cât de stresat și îngrijorat erai în acele încercări și cât de frumos Dumnezeu a dat rezolvare?

Acum, având acele lucruri împrospătate în memorie, oare de ce suntem așa de... lași?! Știm că Dumnezeu e în control, e suveran! Cum să nu știm asta? Ba chiar lucrurile acestea le spunem cu îndrăzneală despre Dumnezeu. Însă atunci când vine încercarea, atitudinea ta poate să spună că El nu prea e suveran în viața ta, în situația în care te găsești.

Și atunci, la ce te ajută doar să știi astel de lucruri despre Dumnezeu (care sunt adevărate!), dacă nu-ți ajută la nimic în momentul în care ai nevoie ca ele să-ți influențeze și să-ți modeleze atitudinea? 

Îmi place foarte mult cum Iavov, fratele Domnului Isus, pune problema. El spune direct, încă din introducerea epistolei sale, să privești ca o mare bucurie când treci prin felurite încercări (vezi Iacov 1:2). Wow! Ce îndrăzneală! Sau poate unii vor zice: „Câtă neobrăzare! Ăsta nu știe prin ce trec eu!”

Cu toate acestea, îndemnul lui Iacov nu se încheie aici, fiindcă imediat după aceasta continuă cu următoarea sintagmă: „ca unii care știți...” (Iacov 1:3a). Deci, are un rost foarte mare cunoașterea! Ce știm? „... că încercarea credinţei voastre lucrează răbdare” (Iacov 1:3b).

Hmm... Oare chiar se merită? De ce n-a spus bani? Avere? Prosperitate? Fericire? Împlinire? Viață lungă și fără probleme? De ce răbdare? Ei bine, răspunsul îl veți găsi căutând să citiți versetul 4 din același capitol.

Apostolul Iacov știa că e importantă cunoașterea. Însă mai știa că aceasta trebuie folosită în viața de zi cu zi, nu ținută la naftalină.

Știind aceste lucruri și privind în urmă, retrospectiv, în anul 2017, cred că fiecare dintre noi găsește nenumărate motive pentru a-I fi recunoscători lui Dumnezeu. Da, chiar și pentru încercări!

Neștiind ce va aduce anul 2018, însă știind aceste lucruri, vă îndemn să nu le dați uitării și să nu le abandonați când dați de greu. 

Anul care ne stă înainte să vă fie un an frumos, în care să trăiți cu Domnul zi de zi.

„Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!”

Timotei Stoica