Zilele acestea ne-am amintit mai mult decât de obicei –
ba chiar am și sărbătorit! – moartea și învierea Domnului Isus. Mulți oameni
L-au urmat pe Domnul Isus în timpul lucrării Sale publice pe acest pământ. Ce-i
drept, mulți dintre aceștia Îl urmau din motive pe care noi probabil le-am cataloga
ca fiind „nebiblice”.
Unii chiar L-au crezut pe Mântuitorul când a spus că este
Fiul lui Dumnezeu. Alții vedeau în Domnul Isus un „proroc puternic în fapte și
în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod” (vezi Luca
24:19).
Pune-te puțin în pielea acestor doi ucenici ai Domnului
Isus care se îndreptau înapoi spre casele lor, în Emaus. Ți-ai pus încrederea că
Omul acela era cu totul diferit de ceilalți oameni de care ai auzit sau pe care
i-ai cunoscut. Ți-ai zis: „Gata, de acum încolo Îl urmez pe El.” Și, nu doar că
ți-ai spus aceste cuvinte, ba chiar le-ai pus în practică. Aveai tot felul de
așteptări de la El. Însă, ce să vezi? După ceva vreme oamenii Legii,
cărturarii, saducheii și fariseii căutau să-L omoare. Tocmai din rândul celor
doisprezece găsiră ei pe cineva care să-L dea pe mâinile lor. L-ai văzut cum a
fost luat și te așteptai să facă o minune, să se vadă caii și carele de foc
care-au fost văzute în timpul lui Elisei. Dar nu, nimic din toate acestea! Cu
astfel de gânduri, de așteptări neîmplinite, te întorci dezamăgit spre casă. Nu
singur, ci cu un vecin. Și, ca timpul să treacă mai repede, începeți să
discutați între voi toate cele întâmplate. La un moment dat vine cineva… Restul
întâmplării o poți citi în Luca 24:15-35.
Ai fost și tu pe aici? Ești și tu pe aici?
„La ce te referi?” probabil te-ntrebi.
Ți se întâmplă să ai anumite așteptări de la Domnul, de
la biserică, de la frați și surori, de la alții... și să nu ți se împlinească?
Te așteptai ca în „Familia Domnului” lucrurile să meargă strună, și când-colo
lucrurile scârțâie și par să nu înainteze deloc chiar. Ce faci într-o astfel de
situație? Unde te afli? Ei bine, te afli pe drumul Emausului. Nu știu care sunt
frustrările tale, dar știu că ai avut și poate ai. Nu știu care sunt
nemulțumirile tale, dar știu că ai avut și poate încă ai.
Însă mai știu un lucru. Și Domnul merge pe drumul acesta.
Da, El merge pe drumul acesta pentru tine. Nu te vrea pe acest drum. Te vrea
din nou în mijlocul comunității. Te vrea din nou în mijlocul Familiei. De data aceasta, tu să fii
acela care să-i motiveze și să-i încurajeze pe alții să n-o ia pe drumul de pe care
tocmai te-ai întors.
M-am aflat și eu recent pe acest drum. Orgoliul și
aroganța (care păreau inexistente pentru mine – pur și simplu nu le observam
deloc prezența!) mă făceau doar să-mi plâng de milă și mă duceau în jos spre
Emaus. Credeam că acesta-i noul drum pe care trebuie să merg. Deși eram foarte
reținut, am început să merg pe drumul acesta. Plin de amărăciune, supărare,
frustrare. Dar, așa cum li s-a întâmplat celor doi ucenici, Domnul „m-a ajuns
din urmă”. El a trimis pe cineva pe drumul meu. Cineva care m-a ajutat să văd
din nou lucrurile așa cum trebuie. Cineva care m-a trezit din nou la realitate.
Cineva care m-a ajutat să mă întorc din drumul meu. De fapt, sunt sigur c-a
fost Domnul. Domnul, care S-a folosit de un frate drag mie.
Acum nu mă mai aflu pe drumul către Emaus, pentru c-am
aflat că, deși apar nemulțumiri, frământări și frustrări, ele nu trebuie
alimentate. Dacă te afli pe acest drum, privește acest mesaj ca din partea
Domnului. Domnul nu te vrea acolo unde te găsești acum. El te vrea înapoi. Te
vrea să fii cu totul al Lui. Și, după ce te întorci, la rândul tău, să mergi și
să aduci înapoi pe alții care se află pe drumul Emausului.
Timotei Stoica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)