Dumnezeu
vorbeste, iar atunci cand El vorbeste este deosebit. Daca ai sta doar
sa asculti soapta Duhului Sau cel Sfant, te minunezi vazand
complexitatea modurilor in care El vorbeste. Stiai ca lemnele de foc ne
vorbesc? Da, intocmai... ne vorbesc!!!
Nu, nu aiurez!!! Nu am nevoie de un spital special in care sa fiu tratat...
Aseara, am stat in fata unui foc de tabara si, lemnele mi-au vorbit. Iata dar ce mi-au spus acestea:
"Hei! Noi suntem niste lemne... crengi rupte, cazute din copaci si uscate. Am fost aduse din locuri diferite. Am crezut ca locul nostru este locul unde am fost inainte, dar se pare ca ne-am inselat. De asemenea, dupa cum poti vedea, suntem intr-un numar demn de bagat in seama.
Da... dupa cum ti-ai dat deja seama, nu suntem deloc la fel. Oricat de mult ne-am dori sa fim la fel, nu suntem. Dimensiunile noastre difera foarte mult si, cu toate acestea, suntem doar niste lemne, doar niste crengi uscate. Dar astazi ceva s-a intamplat cu noi. Am fost puse toate la un loc intr-un mod minunat. Apoi, dintr-o data s-a intamplat ceva... Din nou ai dreptate... am fost aprinse de un foc si am inceput sa ardem. Si, desi o sa ti se para ciudat, priveam cu bucurie unele la altele cum ardeam. Mai mult decat atat, flacara imensa a unora, ajungea si la altele pentru ca, cu toate impreuna, sa putem arde. Lemnele care au fost in afara focului, nu au ars, dar de indata ce au fost aduse impreuna, flacara le-a aprins si pe ele. Dupa cum bine stii, acum urmeaza sa ardem cu totul... dar nu-ti fa griji!!! Jarul nostru, atata timp cat e unit, rezista mai mult. Multumesc din suflet ca m-ai ascultat. Sper ca ceea ce ti-am spus sa-ti fie de folos si sa inveti o lectie pe care sa o aplici in viata ta."
Discutia cu lemnele a luat sfarsit. Dar, ce-i drept, am avut ce invata...
Chiar daca suntem diferiti, chiar daca avem pareri diferite cu privire la infatisarea celorlalti, avem nevoie sa fim impreuna. Si, pentru ca sa ardem, trebuie sa fim aprinsi. Pentru a putea face ceva pentru Domnul, trebuie sa ne punem la dispozitia Lui... chiar daca credem ca nu avem nimic prin care am putea sluji.
Domnul este Cel care ne da si vointa, si infaptuirea. El este Cel care, prin Duhul Sfant, aprinde in noi aceasta flacara. Pentru a putea fi inflacarati pentru Dumnezeu, trebuie sa fim uniti(unitate in diversitate). Astfel, in vremuri de restriste, in vremuri de tulburare, de ingrijorare, focul pasiunii pentru Dumnezeu al celor din jurul nostru se va 'molipsi' si la noi.
De ce este importanta unitatea? Pentru ca de aceata avem nevoie ca sa-I slujim Domnului si sa I ne inchinam intr-un mod cat mai eficient(ce fel de inchinare ar fi aceea daca din acelasi loc sunt multi care nu se pot suporta unii pe altii?!?)
Fie ca Dumnezeu sa ne uneasca in dragostea Sa pentru ca astfel sa fim "desavarsiti si cu totul destoinici pentru orice lucrare din via Sa."
Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Stoica Timotei
Nu, nu aiurez!!! Nu am nevoie de un spital special in care sa fiu tratat...
Aseara, am stat in fata unui foc de tabara si, lemnele mi-au vorbit. Iata dar ce mi-au spus acestea:
"Hei! Noi suntem niste lemne... crengi rupte, cazute din copaci si uscate. Am fost aduse din locuri diferite. Am crezut ca locul nostru este locul unde am fost inainte, dar se pare ca ne-am inselat. De asemenea, dupa cum poti vedea, suntem intr-un numar demn de bagat in seama.
Da... dupa cum ti-ai dat deja seama, nu suntem deloc la fel. Oricat de mult ne-am dori sa fim la fel, nu suntem. Dimensiunile noastre difera foarte mult si, cu toate acestea, suntem doar niste lemne, doar niste crengi uscate. Dar astazi ceva s-a intamplat cu noi. Am fost puse toate la un loc intr-un mod minunat. Apoi, dintr-o data s-a intamplat ceva... Din nou ai dreptate... am fost aprinse de un foc si am inceput sa ardem. Si, desi o sa ti se para ciudat, priveam cu bucurie unele la altele cum ardeam. Mai mult decat atat, flacara imensa a unora, ajungea si la altele pentru ca, cu toate impreuna, sa putem arde. Lemnele care au fost in afara focului, nu au ars, dar de indata ce au fost aduse impreuna, flacara le-a aprins si pe ele. Dupa cum bine stii, acum urmeaza sa ardem cu totul... dar nu-ti fa griji!!! Jarul nostru, atata timp cat e unit, rezista mai mult. Multumesc din suflet ca m-ai ascultat. Sper ca ceea ce ti-am spus sa-ti fie de folos si sa inveti o lectie pe care sa o aplici in viata ta."
Discutia cu lemnele a luat sfarsit. Dar, ce-i drept, am avut ce invata...
Chiar daca suntem diferiti, chiar daca avem pareri diferite cu privire la infatisarea celorlalti, avem nevoie sa fim impreuna. Si, pentru ca sa ardem, trebuie sa fim aprinsi. Pentru a putea face ceva pentru Domnul, trebuie sa ne punem la dispozitia Lui... chiar daca credem ca nu avem nimic prin care am putea sluji.
Domnul este Cel care ne da si vointa, si infaptuirea. El este Cel care, prin Duhul Sfant, aprinde in noi aceasta flacara. Pentru a putea fi inflacarati pentru Dumnezeu, trebuie sa fim uniti(unitate in diversitate). Astfel, in vremuri de restriste, in vremuri de tulburare, de ingrijorare, focul pasiunii pentru Dumnezeu al celor din jurul nostru se va 'molipsi' si la noi.
De ce este importanta unitatea? Pentru ca de aceata avem nevoie ca sa-I slujim Domnului si sa I ne inchinam intr-un mod cat mai eficient(ce fel de inchinare ar fi aceea daca din acelasi loc sunt multi care nu se pot suporta unii pe altii?!?)
Fie ca Dumnezeu sa ne uneasca in dragostea Sa pentru ca astfel sa fim "desavarsiti si cu totul destoinici pentru orice lucrare din via Sa."
Dumnezeu sa va binecuvanteze!
Meditatie scrisa in Tabara de la Porumbacu de Sus, cu grupul de tineri "Imago Dei"
Data:28.07.2011
Stoica Timotei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Parerea ta va fi bagata in seama si apreciata ;)