Și-au trecut 10 ani...

Când eram mic, visam cum o sa arăt, unde o să fiu când o să fiu mare. Îmi imaginam că e ca trezitul din somn. Mă puneam la somn, și când urma să mă trezesc, mă trezeam deja mare. Așteptam cu nerăbdare să văd ce urma să fiu peste 10 sau 20 de ani. Acum, privind în urmă, îmi dau seama că, într-adevăr, anii aceștia au trecut ca un vis. Câteodată tânjesc parcă să mă pun la somn, și să mă trezesc din nou acel copil de 8-9 ani, care era tare neastâmpărat, să-l potolesc și să-i spun să prețuiască fiecare moment care-i este dat de Dumnezeu.

Parcă nu-mi vine să cred! Au trecut deja 10 ani! 7 mai 2006 a fost o zi care nu se va șterge din memoria mea. O zi în care, în ciuda timidității pe care o aveam, am avut puterea să mărturisesc în fața multor martori de minunea pe care a făcut-o Domnul în viața mea. Domnul m-a ales! S-a îndurat de mine, un netrebnic! M-a ales să fiu al Lui! M-a ales pentru El! Slavă Lui!

Aveam impresia că botezul e punctul culminant al vieții de credință, că mai apoi toate urmează să meargă strună... dar m-am înșelat. După botez, am avut în viața mea perioade de cădere, de îndoială, de frământare... Dar Domnul a învins! Mi-am dat seama că nu doar mântuirea este prin harul Său, ci și viața de credință este tot prin harul Său! Dac-ar fi fost după puterile mele, la prima cădere acolo aș fi rămas! Dar Domnul S-a îndurat de mine și m-a ridicat... din nou și din nou.

10 ani au trecut. Ani plini de provocări, de bucurii, de încercări, de necazuri, de împliniri, de biruințe... de purtarea de grijă a lui Dumnezeu! Viața cu Dumnezeu e cea mai frumoasă viață! Viața duplicitară e cea mai dificilă și grea viață!

 Vreau ca Domnul să-mi dea har să trăiesc în continuare pentru El, cu o pasiune mai puternică, mai plin de pocăință, o dorință mai puternică dupa sfințenie și o deschidere mai mare pentru a împlini voia Lui cu privire la viața mea.

Mulțumesc celor care mi-au fost alături în acea zi! Mulțumesc celor care mi-au fost alături în acești ani! Mulțumesc celor care au știut să mă mustre când a fost cazul, să mă îndemne, să mă învețe, să mă motiveze să-L caut mai mult și mai mult pe Domnul!
Mă rog Domnului (și nu-i doar o expresie tipică a pocăiților... chiar mă rog!) să vă ajute să-L căutați pe El, și să trăiți pentru El și pentru slava Lui.

Domnul fie slăvit! :-)

La mulți ani... MAMA!

Cred că o onoare foarte mare care ne este dată de Dumnezeu este să-i poți ura clasicul și tipicul „La mulți ani!” ființei prin care Dumnezeu te-a adus pe acest pământ, care poartă numele de MAMĂ.
Mă năpădesc o mulțime de amintiri doar când mă gândesc la ea. Spre exemplu, îmi aduc aminte de uimirea de care am avut parte când aveam 10 ani, atunci când am aflat vârsta mamei mele, pe care o spuneam cu încântare la toți cei care întrebau („Mama mea are 34 de ani”). Mi-a luat o bucată de vreme să înțeleg că mama nu mai avea 34 de ani, ci 35...
Dintre toți copiii, parcă eu eram cel mai încăpățânat (dacă ar fi ca vreunul din frații mei să mă corecteze, m-ar întreba doar atât: „Parcă?!? Cu siguranță erai cel mai încăpățânat!!”),  dar mama a știut mereu cum să se apropie de mine.
În timp ce scriu aceste câteva rânduri, o mulțime de alte amintiri am în mintea mea, unele dintre ele cu care nu mă mândresc deloc, dar în care mă minunez de dragostea pe care mama a avut-o față de mine.
Mamă, știu că nu ți-a fost deloc ușor să crești un copil ca mine, dar poate am fost „un test” din partea lui Dumnezeu în vederea pregătirii pentru „Mariza” ce avea să vină peste ani de zile (știu că-i cam prea trasă de urechi această idee, dar mă mai consolează puțin).

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru tine! Îți mulțumesc pentru toată răbdarea pe care ai avut-o cu mine! Îți mulțumesc pentru că, mai presus de toate îndemnurile și sfaturile pe care mi le-ai dat, am văzut în tine un exemplu de urmat! Îi mulțumesc lui Dumnezeu că te pot numi : MAMĂ

Ce dedicație aș putea să-ți fac? Este o piesă care o cunoști și care știu că-ți place... are un mesaj mereu proaspăt și încurajator... Sper să-ți fie de folos!

Aniversare - 1 an

Sunt foarte emoționat acum, când scriu aceste câteva cuvinte, încât am impresia că mă aflu într-o sală plină de oameni care abia așteaptă să-mi deschid gura, iar eu sunt ca un copil timid, plin de emoții care a uitat și care-i este numele.

De ce sunt așa de emoționat și entuziasmat? Pentru că urmează să scriu câteva cuvinte despre cel mai frumos și plin de noutăți an din viața mea, și nu doar atât, ci și despre cea mai uimitoare, minunată și specială persoană din viața mea.

Ai vreo idee despre ce vorbesc? Nu încă?!? Nu-i bai, o să afli imediat... cu câțiva ani în urmă, „printr-o întâmplare Dumnezeiască” am cunoscut o tânără deosebită și, am început să simt ceva fluturași prin stomac (și nu doar atât!!), care mă-ndemnau să-mi doresc mai mult să o cunosc. Aș spune că de la început am știut că o să fie ceva special, dar cred că aș confunda acest lucru cu speranța. Aveam o mare speranță (sau vis) ca ea să fie persoana cu care o să-mi împart restul zilelor vieții mele. Mă rugam pentru ea de ani de zile, cu toate că nu-i știam numele. La un moment dat i-am scris chiar o scrisoare, cu toate că pe vremea aceea nu-i știam destinatarul...

Nu sunt scriitor, nu am un vocabular foarte bogat, dar pur și simplu nu mai pot ține ceea ce este înlăuntrul meu... e o explozie de sentimente exprimată în cuvinte puține și sărace. Sper doar, să nu umbrească foarte mult realitatea...

Dumnezeu a îngăduit să ne întâlnim, iar mai apoi să ne întâlnim din nou. Au fost momente de îndoială, de frământare, de confuzie, dar toate acestea Dumnezeu le-a pus în drum pentru a mă putea asigura că ea este cea cu care o să îmi petrec restul zilelor vieții mele. Marea mea bucurie este că ea a consimțit și, înaintea stării civile, în fața lui Dumnezeu și în fața martorilor din biserică a răsunat de pe buzele ei un mare „DA!”, spus cu o cât se poate de mare convingere.

De atunci a trecut un an. Un an ciudat. Un an plin de noutăți. Un an plin de provocări. Un an plin de... de toate! Mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare zi din acest an, și pentru că mi-ai fost mereu alături. Un an cu dezamăgiri și nereușite,

 dar un an în care m-ai acceptat așa cum sunt,

 și m-ai ajutat să lucrez la minusurile mele.

 Îți mulțumesc pentru dragostea pe care mi-o porți zilnic, dragoste pe care nu te sfiești să mi-o arăți începând cu cele mai mici și mai banale lucruri. Îmi doresc ca Dumnezeu să mă ajute să te iubesc în fiecare zi, cu o dragoste mereu crescândă.

Te iubesc, draga mea!

P.S. Nu-i așa că-i minunată?

P.S. 2: Piesă care a fost și continuă să fie o încurajare pentru noi, o piesă care are o semnificație aparte pentru noi, cu un mesaj puternic, plin de încurajare:

La mulți ani, peregrinule!

Ce minunat Dumnezeu avem!!

Spun lucrul acesta datorită faptului că am văzut cum El mi S-a descoperit și m-a atras la El cu funiile dragostei Sale. Mă minunez tot mai mult de providența LUI!

Privind în urmă, pot afirma cu toată convingerea că nu e nimic la întâmplare, ci totul e guvernat de o putere superioară. Îmi aduc aminte cum, acum mai mulți ani, fără să am prea mare tragere de inimă, am mers la o întâlnire de tineret, și... de atunci am tot mers... Am cunoscut tineri creștini, am legat prietenii, dar parcă una dintre ele era mai aparte.

Nu am fost deloc perfect, și nici nu voi fi cât voi trăi pe acest pământ, dar Dumnezeu mi-a dat privilegiul de a cunoaște un tânăr pe care îl pot numi cu adevărat prieten. Nu cred că ne-am certat vreodată, cu toate că de mai multe ori aveam păreri diferite asupra anumitor lucruri... sau persoane?!?


Viața mea a fost îmbogățită din plin prin prietenia de care ai dat dovadă. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că EL te-a făcut copilul Lui și că ai fost de nenumărate ori o mare binecuvântare pentru mine. Îți mulțumesc pentru fiecare dată când mă temperai, când îmi dădeai câte un sfat înțelept (cu toate că poate pe moment mă apăram/justificam, și nu recunoșteam că n-am dreptate!). Îți mulțumesc pentru calmul avut în momente dificile și pentru exemplul de care ai dat dovadă de nenumărate ori (folosesc această expresie nu pentru că n-aș fi putut să număr acele ocazii, ci pentru că au fost multe). Mă uimește, adesea, faptul că îți place să trăiești simplu, îți place să muncești, ai vise multe și mărețe, dar încă mai ești cu picioarele pe pământ, ancorat în realitate.

Ce să-ți urez ție în această zi? Doresc ca Dumnezeu să te crească în asemănarea cu Hristos Domnul, să te țină în harul Său și să-ți dea tot ce-ți dorește inima, dacă El îți este desfătare. Bucură-te de Dumnezeul mântuirii tale în fiecare zi pe care El o rânduiește pentru tine pe acest pământ și nu uita niciodată (ceea ce tu-mi spuneai adesea!!): că suntem străini și călători pe acest pământ sau, ca să folosesc cuvântul pe care-l foloseai, că suntem niște peregrini pe acest pământ.

Despre voința omului

John G. Reisinger, în „Depravare Totală”, p. 33.

Andrei Pleșu - despre umor și bucurie

Creștinismul este prea ades identificat de intelectualii „luminați” cu o religie a cenușiului lăcrămos, cu o filozofie mohorâtă sufocată de culpabilitate, scârbă de lume și teamă de iad. De asemenea, există destui creștini care înțeleg să-și exprime evlavia adoptând glasul stins, căutătura pleoștită și care, citind mereu pasaje din Scriptură și din sfinții părinți, recomandă indispoziția ca virtute cardinală. Râsul nerușinat, al trivialității, al deriziunii lumești nu poate compromite și anula, cu neantul lui, marea temă a bucuriei creștine[...] În definitiv, adevăratul creștin se distinge tocmai prin capacitatea de a râde de lucruri de care îndeobște, nu râde nimeni.

Andrei Pleșu, citat de Daniel Brânzei în „Chemarea Înțelepciunii - comentariu tematic al cărții Proverbe”, p. 14.

E suficient doar să-ți pară rău și să-ți ceri scuze?

Un subiect adesea controversat este cel al părerilor de rău și al scuzelor pe care ni le adresăm unii altora. Acum două zile, eram în mașină în drum spre Suceava și, în timp ce meditam la acest subiect o mașină ne depășește pe linie continuă (fiind în urcușul unui deal), atunci am înțeles într-un mod puțin mai clar acest subiect.

După cum ai observat, în ultimele postări am cam ținut-o cu imagini pentru o înțelegere puțin mai clară a diferitelor subiecte tratate. M-am hotărât să păstrez această tradiție.
Deci, despre ce ar putea să fie vorba?

M-am imaginat pe mine la volanul mașinii care a intrat în depășire pe linie continuă, în momentul în care greșesc cuiva apropiat. Se poate să-mi dau seama de greșeala pe care am comis-o, așa că-mi pare rău și-mi cer iertare (eu continuând în acest timp să înaintez pe contrasens - mi-am dat seama că am încălcat legislația rutieră și îmi pare rău pentru acest lucru... și înaintez pe contrasens cu părerea de rău).

Repet întrebarea adresată în titlul articolului: E suficient doar să-ți pară rău și să-ți ceri scuze?

Îmi aduc aminte de acea întâmplare care descrie un om într-o adunare rugându-se (sincer!) astfel: „Doamne, îmi pare rău și Te rog să mă ierți pentru sacul de porumb pe care l-am furat săptămâna aceasta. Dar, Doamne, Te rog să mă ierți și pentru sacul de cartofi pe care vreau să-l fur săptămâna viitoare.” Ce e greșit în această rugăciune? Și-a dat seama că a greșit și și-a cerut iertare... dar a continuat să înainteze... pe contrasens.

Ce vreau să înțelegem este faptul că părerea de rău este primul pas, al doilea este a-ți cere iertare, dar acești doi pași nu sunt suficienți dacă continuăm în aceeași stare, făcând aceleași lucruri ofensatoare, înaintând pe contrasens.
Soluția este să revenim din nou pe banda noastră. Transpus în viața noastră, să luăm atitudine și să ne dăm silința în a ne schimba acea parte a comportamentului nostru care (în mod repetat!) a ofensat pe cei din jurul nostru.
Cred că acesta ar putea fi un înțeles al versetului „Întrucât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii.”

Nu mai înainta pe contrasens! De ce? Nu vezi mașina din față ce se îndreaptă cu viteză spre tine... și tu spre ea? Da... poate fi fatală pentru multe relații... inclusiv pentru relația cu Dumnezeu. Dumnezeu nu dorește să petecească o viață păcătoasă, ci El vrea să o înnoiască.

Așadar, haideți să revenim pe banda noastră oridecâte ori este nevoie. 

Stoica Timotei