Nu te da bătut! Mai încearcă.

În viața mea adesea se naște câte o problemă care se repetă de multe ori (și în mare parte a timpului nici nu îmi dau seama de ea - de fapt, ca să fiu sincer îmi cam dau seama, dar din cauza orgoliului mi-este prea greu să o recunosc! - să nu mai spui la nimeni! Rămâne între noi, ok?) și pe care nu o rezolv. Am impresia că nu e o problemă prea mare și că va urma să se rezolve de la sine.

Ți s-a întâmplat și ție să ai o „mentalitate de elefant” (expresie pe care am inventat-o pe măsura scrierii acestui articol)? Să mă explic. Știi cum sunt dresați elefanții să nu fugă? De când sunt mici, aceștia sunt legați cu un lanț de un copac, astfel ei să nu poată scăpa. Elefanții încearcă, dar zadarnic, să scape din robia lor. Pe măsură ce ei tot încearcă - și cresc - se obișnuiesc că atunci când au ceva legat de unul din picioarele din spate și sunt prinși de ceva (copac, stâlp, buturugă, etc.), ei nu mai au nici o șansă de scăpare. Astfel, ajungi să vezi un ditamai elefantul proptit cu o sfoară relativ subțire de un stâlp/copac/buturugă/etc.

Ți se pare ciudată o astfel de imagine, nu-i așa? Dar oare nu cumva într-o asemenea postură ne găsim și noi adesea? Dorim să facem diverse lucruri, dar dăm înapoi din cauza diferitelor prejudecăți ce se nasc în inima noastră (Îmi aduc aminte de o discuție pe care am avut-o cu ceva vreme în urmă cu un păstor intrat în pastorație de vreo 9 ani. Îmi spunea că atunci când a ajuns să slujească într-o biserică a început să facă niște lucruri noi, frumoase și ziditoare, dar care nu erau familiare bisericii locale. Astfel, o soră din biserică l-a abordat la sfârșitul unui program și i-a spus că cel (pastorul) dinaintea lui nu făcea astfel de lucruri. Răspunsul lui (foarte prompt!) la problema sorei a fost acesta: „Cu siguranță! Dar eu nu sunt respectivul.”).

Ceea ce vreau să spun este că de multe ori ezităm să facem lucruri noi fie din cauza faptului că nu le-am mai făcut până atunci, fie că credem că există alții mult mai talentați decât noi, fie chiar frica față de reacția celorlalți.

„De ce să merg să le spun oamenilor despre Domnul? Doar nu sunt predicator... Sunt alții mai buni decât mine, care au darul acesta...” - Da, posibil... dar ai încercat vreodată?

„Eu nu pot să ... Eu nu pot să... Nu cred că... pentru că am mai încercat de câteva ori și în trecut” - Da, te cred că ai mai încercat, dar analizează la rece lucrurile: Ce anume a împiedicat succesul? Ai făcut din toată inima?

Fratele Iosif Țon a fost la Liceul Betania din Sibiu (pe vremea când eram elev acolo) și a avut o întâlnire cu toți elevii. După aproximativ o oră în care a predicat (nu mai știu ce anume) ne-a spus că e sigur că într-un timp relativ scurt o să uităm predica dânsului, dar un lucru ne îndeamnă să nu îl uităm... acesta a fost îndemnul lui final pentru noi:
„Never give up! Never never give up! Never never never give up!”

Ești provocat să faci ceva nou pentru Domnul? Nu ezita!
Ești provocat să faci ceva pentru Domnul ce ai mai încercat și în trecut și nu ai avut rezultatele dorite? Nu renunța!
Ești provocat să fii altfel decât majoritatea? Nu descuraja!

Încrede-te în Domnul, căci de la El vine ajutorul!

Dumnezeu să te binecuvânteze!

Pom roditor sau brad împodobit?

Mâine dimineață, în mai multe biserici baptiste din țară, studiul o să fie despre Duhul Sfânt.
În cadrul Uniunii Bisericilor Baptiste din România, pentru anul curent s-a ales un studiu intitulat „Să ne cunoaștem crezul”. După Bibliologie, următoarea parte din studiu este Teologia. Ceea ce trebuie să știm este că teologia este împărțită în trei mari părți, și anume:
1. Paterologia - Doctrina despre Dumnezeu Tatăl
2. Cristologia - Doctrina despre Dumnezeu Fiul
3. Pneumatologia - Doctrina despre Dumnezeu Duhul Sfânt

Duminica trecută s-a început studiul despre Dumnezeu Duhul Sfânt (pneumatologia), studiu care va fi continuat mâine dimineață și duminica următoare.
Pentru că sunt programat ca mâine dimineață să țin partea de studiu în Biserica Baptistă Betleem din Suceava, săptămâna trecută și aceasta am încercat să aprofundez puțin doctrina despre Duhul Sfânt. Am învățat multe lucruri pe care doresc să nu le uit așa de repede precum obișnuiesc. Totuși, cu privire la lecția pentru studiul de mâine dimineață aș vrea să spicuiesc câteva lucruri.

A, da... ai dreptate! Nu am menționat care este titlul lecției studiului biblic de mâine, nu-i așa? Da, așa este! Tema studiului de mâine este „Roada Duhului Sfânt”.

Probabil că în momentul imediat următor citirii temei studiului de mâine, gândul ți-a fugit la textul din Galateni capitolul 5, unde apostolul Pavel enumeră roada Duhului Sfânt.

Totuși, aș vrea ca să ai în mintea ta următoarea imagine, cu scopul de a îți cerceta bine starea în care te găsești. Pentru mine - mărturisesc lucrul acesta - această imagine mă frământă de câteva zile, drept urmare am hotărât să v-o prezint și vouă.

Imaginați-vă un pom fructifer, în perioada începutului de toamnă, când este vremea recoltei. Un măr, spre exemplu: plin cu mere(de roadă), lucru vizibil încă din depărtare. De unde a apărut roada acestuia? I-a pus-o stăpânul livezii? A lipit-o cu grijă, doar ca să arate bine?
În partea a doua a imaginii, imaginați-vă un brad gata de a fi împodobit în perioada sărbătorilor de iarnă. Au apărut podoabele de pe el datorită a ceea ce el este? Oare podoabele de pe el reprezintă ceea ce el este cu adevărat? Nicidecum!

Unde vreau să ajung cu această imagine? Lucrul pe care Dumnezeu mi l-a descoperit zilele acestea este următorul: Chiar și creștinii se împart în două categorii, și anume sunt unii care trăiesc o viață duplicitară, o viață în compromis cu păcatul, dar când sunt la biserică, se împodobesc degrabă (ca bradul, în perioada sărbătorilor de iarnă), și sunt alți creștini în viața cărora sunt conduși de Legea Duhului de viață (Recomand citirea textului din Romani 8:1-11). Aceștia sunt ca mărul despre care vorbeam mai devreme. Ei au viață în ei înșiși (viața Duhului), și prin urmare au roadă (roada Duhului).

Nu știu dacă viața ta este o viață roditoare sau doar împodobită, dar știu că, în ce mă privește pe mine, îmi doresc să fiu și să am o viață roditoare. Pentru aceasta, trebuie ca în viața mea să guverneze Legea Duhului de viață (Cf. Rom. 8:1-11). Dacă Duhul Sfânt e din belșug în mine, lucrul acesta se va vedea prin roada pe care o produce în viața mea.

Închei cu această întrebare: Ești un pom roditor sau un brad împodobit?

Lucrarea Lui. Chemarea mea.

Obișnuitul sau obișnuința își au părțile lor bune, dar de asemenea au și multe părți mai puțin bune, sau ca s-o spun cât se poate de direct, distructive. Ne place să auzim despre oameni mari ai lui Dumnezeu, care au făcut diverse lucruri (mari, poate?!) pentru Dumnezeu și să ne minunăm de astfel de oameni. Dar, când vine vorba despre propria persoană, atunci dăm înapoi și ne construim un zid defensiv, numit obișnuință.

Ne mulțumim când ne aflăm în spatele acestui zid de apărare, nu-i așa? Mergem la biserică, ne rugăm, cântăm, Îl lăudăm pe Domnul... chiar Îi slujim Lui, dar... din obișnuință! Unde a dispărut entuziasmul acela pe care trebuie să îl avem mereu, în mod constant? Despre ce entuziasm vorbesc? Ei bine, un entuziasm ca al îngerilor care, altădată pe câmpiile Betleemului, proclamau venirea Mântuitorului pe acest pământ. Acel entuziasm pe care David îl avea când era vorba de locul manifestării prezenței lui Dumnezeu (vezi Ps. 122.1). Sau, de ce nu, acel entuziasm al celui care a fost posedat de o legiune de demoni, entuziasm pe care l-a avut și care se vede în dorința sa de a-L urma pe Isus?

Nu... nouă ne place să nu ne rupem de obișnuință, să nu ieșim în afara acestui zid care crește odată cu trecerea timpului. Ni se pare (și credem lucrul acesta!) că ne este de ajuns atât!

Spunem că Îi slujim lui Dumnezeu (sau că Îl slujim pe Dumnezeu!) în diverse moduri. Cum o facem? Mi-l închipui pe prorocul Osea de altădată, care era în aceeași situație... asta până când Domnul a vrut să sădească în inima lui o frântură din inima LUI frântă din cauza preacurviei spirituale a poporului Israel. Mi-l imaginez pe Osea în astfel de momente un om ca mine și ca tine, care Îi slujea lui Dumnezeu (probabil dintr-o motivație sinceră și cu o dorință sinceră, dar... din obișnuință!)... asta până când Dumnezeu îi spune proorocului să facă ceva inedit.

„Ia-o de soție pe Gomera!”, îi spune Domnul.
„Doamne, dar este prostituată!”, răspunde Osea.

Și totuși, Osea începe să treacă de zidul obișnuinței. În urma suferințelor pe care i le provoacă Gomera, apelând iar la vechile moravuri (ceea ce ilustra într-un mod cât se poate de clar starea poporului Israel în relația lor cu Domnul!), Osea este iar trimis de Dumnezeu să propovăduiască mesajul Lui. Dar îmi place să văd acum un Osea schimbat. Un om care propovăduiește același mesaj de altădată, dar într-o manieră diferită. Ce observăm nou la el? Entuziasm? Sau poate o dorință arzătoare ca oamenii să Îl cunoască cu adevărat pe Dumnezeu și ce este în inima Lui, de asemenea și starea lor?

În ziua învierii, îngerul se arată femeilor și le spune să nu se teamă, iar mai apoi să meargă și să spună ucenicilor că Domnul a înviat. Evanghelistul Matei relatează faptul că, pe drum, ele se întâlnesc cu Domnul Isus cel înviat. Totuși, teama lor nu a dispărut. Așa că, Domnul le spune să nu se teamă, iar mai apoi să meargă și să spună ucenicilor să meargă în Galilea, loc unde Îl vor vedea.

Îți poți închipui entuziasmul acestor femei? Da, avem de transmis un mesaj. Un mesaj clar, adevărat, puternic (Romani 1:16). Întrebarea care mă frământă este: Cum vestesc acest mesaj?

Te provoc, cititorule, depărtează din viața ta zidul defensiv al obișnuinței (sau al rutinei!) și slujește-I lui Dumnezeu plin de entuziasm și bucurie, dorind ca slava lui Dumnezeu să fie descoperită tot mai mult.

Mă alătur marelui reformator, specificând că doresc acest lucru să se vadă tot mai mult în viața mea, și anume:

SOLI DEO GLORIA!

Biblia rămâne...

Un secol urmează altui secol – Biblia rămâne.

Împărățiile se ridică, cad și sunt uitate – Biblia rămâne.

O dinastie urmează după alta – Biblia rămâne.

Regii sunt încoronați și li se ia coroana – Biblia rămâne.

Împărații decretează exterminarea ei – Biblia rămâne.

Este disprețuită și ruptă în bucăți – Biblia rămâne.

Furtuni de ură trec peste ea – Biblia rămâne.

Ateii o ocărăsc și o critică – Biblia rămâne.

Agnosticii zâmbesc cinici – Biblia rămâne.

Calamburiștii profaci o caricaturizează – Biblia rămâne.

Necredincioșii o abandonează – Biblia rămâne.

Criticii îi neagă inspirația divină – Biblia rămâne.

Fulgerele de mânie o izbesc – Biblia rămâne.

O nicovală care a uzat un milion de ciocane – Biblia rămâne.

I de dă foc – Biblia rămâne.

S-a aruncat în ea cu săgețile urii – Biblia rămâne.

Radicaliștii vorbesc emfatic și cu entuziasm despre ea – Biblia rămâne.

Ceața sofismului o ascunde pentru un timp – Biblia rămâne.

Dinții timpului o rod, dar nu o consumă – Biblia rămâne.

Păgânii profețesc abandonarea ei – Biblia rămâne.

Modernismul încearcă să ne convingă că nu este necesară – Biblia rămâne.

Fanaticii nebuni o denunță – Biblia rămâne.

A.Z. Conrad, citat în „Întoarcerea la Cuvânt – O chemare la autoritatea Bibliei”, de Thomas E. Trask & Wayde I. Goodall, p. 20.

Care-i, de fapt, scopul?

Datorită complexității vieții pe care o trăim, ne pierdem în amănunte, încât ajung să mă întreb dacă încercăm oare să ne gândim la scopul acesteia. Stau și mă minunez adesea cum atâția oameni respectabili (respectați) privesc adesea doar la conținut, fără a încerca să privească dincolo de toate acestea. Este trist faptul că dezbatem atâtea subiecte (interesante, ce-i drept!), dar parcă aproape niciodată nu luăm în calcul scopul lucrurilor pe care le dezbatem.

Spre exemplu, se vorbește atât de mult despre Maria, mama Domnului Isus, care a ajuns să fie considerată de mulți oameni ca având o autoritate mai mare decât Mântuitorul (doar ea L-a născut pe Domnul Isus... Așa cum spunea bunăoară Lossky, în „Teologia Mistică a Bisericii de Răsărit”, că ea a fost găsită vrednică de a fi născătoare de Fiu de Dumnezeu, uitând că îngerul care i s-a descoperit, i-a afirmat clar că „i s-a făcut MULT har”). Îmi place mult ce spunea Spurgeon în „Sfaturi pentru predicatori” cu privire la Maria, mama Domnului Isus. Făcând apel la textul din Evanghelia după Ioan, capitolul 2, unde este descrisă nunta din Cana Galileii, el citează cuvintele Mariei, care transmit următorul mesaj: „Să faceți ORICE vă va zice.” Ce a scos în evidență Maria, mama Domnului Isus, a fost că oamenii trebuie să asculte de Domnul Isus.

Un alt exemplu: atâția oameni vorbesc despre Duhul Sfânt și despre lucrarea Duhului Sfânt. Care este de fapt scopul trimiterii Duhului Sfânt? Simplu: A-L face de cunoscut pe Domnul Isus oamenilor, și nevoia lor de pocăință. Așadar, Duhul Sfânt este trimis nu ca să ne atragă atenția asupra Lui, ci ca să ne îndrepte atenția asupra Mântuitorului nostru, Domnului Isus Hristos.

Atât la botezul Domnului Isus Hristos, cât și la schimbarea la față, Dumnezeu afirmă același mesaj, poruncindu-le oamenilor să asculte de Domnul Isus Hristos, care este Fiul Său.

Nu vreau să spun că este greșit să se scrie, să se vorbească despre astfel de subiecte, dar esența sau scopul acestora nu trebuie neglijat sub nici o formă. Care este acesta: Gloria lui Hristos!

M-am săturat să văd cum atâția parcă ocolesc esența, ocolesc scopul. Autorul epistolei către Evrei ne îndeamnă să privim țintă la El (la Hristos Domnul!).

Vrei să îți trăiești viața într-un mod eficient? Privește la Hristos! Dă-I Lui slavă, cinste și glorie! Laudă-L pentru ceea ce El este! Trebuie specificat că nu pentru că ar avea El nevoie de toate acestea, ci pentru că este vrednic.

„Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” Apocalipsa 5:12

Ce am avut de scris, am scris… Acum, să nu mai pierd timpul… să încep tot mai mult să trăiesc ce am scris!

Doamne, ajută! Doamne, dă izbândă!

Cartea săptămânii: Adio amoruri, de Joshua Harris

O carte adresată tuturor celor necăsătoriți. Incredibil! Cum poate un tânăr să fie așa de integru, încât să își dorească ca în cele mai mici aspecte ale vieții să Îi fie plăcut lui Dumnezeu? Te va șoca și pe tine când vei vedea integritatea de care dă dovadă autorul cărții de față. Am citit această carte, și pe măsură ce o citeam îmi aduceam aminte de anumite aspecte ale vieții mele, aspecte pe care vreau să le înlătur din viața mea. Cum te-ai simți dacă în ziua nunții tale, vor fi prezente toate acele persoane de sex opus cărora le-ai spus că le iubești si că nimeni și nimic nu vă va despărți? Cum îi tratezi pe cei de sex opus? De asemenea, autorul ne invită să privim la credincioșia de care a dat dovadă Rebeca, soția lui Isaac. Să învățăm de la ea să fim credincioși până și în cele mai banale aspecte ale vieții. Care este scopul cu care ai început o relație cu o persoană de sex opus? Doar pentru a nu te plictisi? Doar pentru a-ți împlini acea dorință de a fi iubit? Doar pentru că te atrage înfățișarea exterioară a acesteia? Doar că pentru toți ceilalți au astfel de relații? Motivația este foarte importantă în luarea unor astfel de decizii.

Ce aș mai vrea să spun este că pe cartea aceasta nu o să se așeze praful, pentru că o voi reciti curând cu foarte mare bucurie, pentru a redescoperi aceste adevăruri minunate pe care le conține. Dacă nu ai citit-o, nu amâna. Îți garantez că dacă vrei cu sinceritate să ai relații după voia lui Dumnezeu, citind această carte vei lua aminte la învățăturile ei. Dar dacă nu îți vei dori să ai relații după voia lui Dumnezeu, vei privi această carte cu ochi critici și, probabil, nici nu o vei citi pe toată. Totuși, îmi doresc ca dorințele tale să fie după voia lui Dumnezeu, iar această carte să te ajute și în acest aspect al vieții tale.

Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul cărții de față, vezi http://www.aquaforte.com/det.php?id=22

Cartea săptămânii: Calmul din mijlocul furtunii, de Max Lucado

Te-ai gândit vreodată cât de repede viața ta se poate transforma de la calm la haos? Cat de repede în viața noastră lucrurile iau o întorsătură cu totul neașteptată? Max Lucado ne invită să privim la o zi din viața Domnului nostru Isus Hristos încărcată cu foarte multe evenimente. Cum Și-a început Domnul ziua aceasta? Auzind vestea morții lui Ioan Botezătorul? Ce a făcut El în această zi? A vindecat mulțimi de oameni bolnavi? Cum Și-a încheiat această zi? Umblând pe apă. De-a dreptul senzațional! Crezi că ai ajuns la capătul puterilor? Mai gândește-te! Privește la Cel care și-a dat viața pentru ca tu să poți trăi o viață de sens, plină de speranță. Privește la El și nu vei regreta!

Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul cărții de față, vezi: http://scriptum.ro/librarie/index.php?pag=carte&cid=291