Tragedia suferinței din prezent

Istoria poporului Israel este una cât se poate de captivantă, dar totodată foarte controversată. Se întâmplă ca, după moartea lui Solomon (cel de-al trelea împărat al poporului Israel) poporul să se divizeze în două:
- Împărăția de Nord (10 seminții)
- Împărăția de Sud (2 seminții)

Contextul unde ne aflăm în acest articol este în Împărăția de Sud, pe vremea împăratului Ezechia, iar textul biblic este 2 Împărați 18. După 14 ani de la încoronarea sa, încep să apară probleme mari. Sanherib, împăratul Asiriei înconjoară Ierusalimul cu scopul de a-l cuceri. Totuși, el procedează la o tehnică tare interesantă, și anume intimidarea adversarului. Dacă priviți în versetele 22-25, găsim scrise următoarele:

22 Poate că îmi veţi spune: „În Domnul Dumnezeul nostru ne încredem.” Dar nu este El acela ale cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: „Să vă închinaţi înaintea altarului acestuia la Ierusalim”?23 Acum fă o învoială cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: îţi voi da două mii de cai, să vedem dacă poţi din partea ta să dai atâţia călăreţi ca să încalece pe ei.24 Şi cum ai putea îndepărta o căpetenie din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Îţi pui încrederea în Egipt pentru care şi călăreţi.25 De altfel, oare fără voia Domnului m-am suit eu împotriva acestui loc, ca să-l nimicesc? Domnul mi-a zis: „Suie-te împotriva ţării acesteia şi nimiceşte-o.”

Vreau, dragul meu cititor, să-ți prezint câteva adevăruri care le-am înțeles cu câteva minute în urmă mai bine ca oricând, din acest text (recomandat este să se privească la întreg capitolul):

Pentru că viața pe care o trăim nu este scutită de încercări și de probleme, se întâmplă adesea să privim la acestea și să nu putem privi dincolo de ele.
Israeliții au fost confruntați cu adevărul faptului că ei ar putea spune că se încred în Domnul. Probabil așa spunem și noi când o problemă se strecoară în viața noastră. Dar, nu uita, atacul celui rău continuă făcându-te să te îndoiești de atotputernicia Dumnezeului în care te încrezi. Și, ca și cum aceasta nu ar fi tot, văzând că nu se întrezărește nici o lumină la orizont, încearcă să te convingă că asta e voia Domnului cu privire la viața ta (să pretindă că e trimisă de Domnul).

Domnul nu te-a făcut o persoană învinsă, ci învingătoare!!! Nu vezi încă vreo posibilitate pentru biruință? Nu descuraja! Nu privi la încercare, ci privește dincolo de ea. Încercările câteodată te fac să privești doar pe orizontală, la ele, și să te provoace să încerci să le rezolvi (știind astfel că șansele tale sunt infime sau chiar nule), împiedicându-te astfel să privești în sus. Privește la Domnul! De la El vine ajutorul. De la El vine scăparea.

 De ce „Tragedia suferinței din prezent”? Pentru că suferința din prezent adesea îți șterge amintirile biruințelor trecute și încețoșează privirea cu nădejde spre viitor.

Fie ca aceste scurte cuvinte să-ți fie de folos și, atunci când încercarea își face loc în viața ta, nu o lăsa să-ți fure privirea de la Domnul! Încrede-te în El și, cu siguranță, El va lucra într-un mod minunat!


Stoica Timotei

Obiectivism vs. subiectivism

Ce bine e atunci când lucrurile ne merg bine și uităm pentru o anume perioadă de timp (scurta, ce-i drept!) ce e aceea frustrare, dezamăgire, supărare, întristare, etc. Dar cu toate acestea, deși știm că astfel de momente sunt scurte, nu ne „înarmăm” pentru acele situații dificile care pot apărea dintr-un moment în altul și ne mirăm de ce ne este atât de greu. Ne mirăm de contrastele vieții. Ne gândim că poate nici măcar înțeleptul Solomon, când vorbea despre toate lucrurile care își au vremea lor, nu avea în vedere faptul că viața ne oferă bucurii și tristeți într-un ritm atât de alarmant.

Atunci când scriem, putem trece foarte ușor de la obiectivism la subiectivism, iar lucrul acesta se observă foarte ușor, deoarece sunt implicate emoții/sentimente (indiferent de natura acestora).
Spre exemplu, te-ai gândit ce frumos e să iubești? Dar și mai frumos e să fii iubit și să simți lucrul acesta într-un mod cât se poate de real.
Un alt exemplu: te-ai simțit vreodată precum o roată de rezervă? Să știi că ai putea fi de folos, dar cu toate acestea prezența ta e doar de formă. Deși e negat acest lucru de cei din jurul tău (negare verbală), parcă faptele acestora vorbesc mai mult și mai puternic decât cuvintele. Oricât de mult ți se spune că ai valoare, ești apreciat și prezența ta înseamnă mult, tu te simți ca o roată de rezervă care și atunci când este nevoie de ea, este uitată și nefolosită. Oare acest simțîmânt pe care îl ai, să fie datorită mândriei și valorii de sine? Oare să ai o imagine de sine mult mai înaltă (cf. Romani 12:3)? Oare acesta să fie testul lui Dumnezeu pentru tine, ca să vezi cât de mare ți-e mândria?

Mă opresc aici, și vă las să reflectați la aceste lucruri.

În scrierea articolului de față, am tratat subiectul în mod subiectiv sau obiectiv? La fel, te las să te gândești la un posibil răspuns.

Fie ca Dumnezeu să ne ajute să realizăm valoarea pe care a pus-o El în noi, să conștientizăm că nu e datorită meritelor noastre, ci totul este datorită harului Său și să ne încredem în El că, orice s-ar întâmpla, El este în control.

O săptămână binecuvântată, plină de prezența Domnului în viața voastră!

Stoica Timotei

Cartea săptămânii: Cum să-ți depășești trecutul, de Erwin W. Lutzer

Pentru cine este această carte? Este pentru bărbatul care caută să-și înfrângă amărăciunea... pentru femeia care tânjește să uite istoria păcatelor ei... pentru orice om care își îngroapă rănile, în loc să caute vindecarea acestora. Adesea, atunci când ni se greșește, dorim să facem pe eroii susținând că nu ne afectează deloc, sau doar într-o mică măsură, când de fapt adevărul este cu totul altfel. Astfel de greșeli ale trecutului(atât din partea altora la adresa noastră, cât și din partea noastră) ne afectează prezentul. Te-ai gândit vreodată la acest adevăr?

Pentru a vedea mai multe detalii cu privire la această carte, vezi: http://www.ecasacartii.ro/index.php?getCmd=carte&getPid=334

Cartea săptămânii: Când ți s-a greșit- cum să ajungi de la amărăciune la eliberare, de Erwin W. Lutzer

Nu-i așa că titlul este destul de captivant? Pentru că adesea ni se greșește, probabil atunci când ne aducem aminte de cerința Scripturii de a ierta, ne întrebăm cum putem să iertăm. Erwin Lutzer ne recomandă o soluție pentru a ajunge de la amărăciune la eliberare. Înainte ca să ne ofere soluția, ne explică gravitatea amărăciunii. Te întrebi dacă este biblic ca creștinii să se judece între ei la tribunal? E indicat să citești sfaturile pe care autorul ni le oferă în cartea de față.

Pentru mai multe detalii cu privire la conținutul cărții de față, vezi: http://www.ecasacartii.ro/index.php?getCmd=carte&getPid=336

De ce-L trimitem pe Dumnezeu în locurile care nu ne plac?

Ce fel de întrebare mai e și aceasta? Cum adică Îl „trimit” pe Dumnezeu în locuri pe care nu le frecventez și care nu-mi plac?

Răspunsul pe care aș vrea să ți-l ofer este destul de simplu, dar este un răspuns care cere din partea ta o analiză cât se poate de sinceră.

Cred că nu sunt singurul care aude în Biserică rugăciuni de genul: „Doamne, mergi și pe la patul de suferință al celor bolnavi.”
Cu alte cuvinte, spunem: „Doamne, știi că mie nu-mi place să merg în astfel de locuri și, în consecință nu mă duc... așa că, Doamne, du-Te TU.”

Nu e nici un semn vizibil al ipocriziei noastre? Când te-ai rugat ultima dată pentru cineva bolnav? Când ți-ai făcut timp să mergi să vizitezi și să îmbărbătezi (încurajezi) pe cineva bolnav?

Oare ne pasă nouă cu adevărat de cei bolnavi?
Probabil răspunsul tău imediat este afirmativ, dar oare viața confirmă răspunsul? Dacă iubești pe cineva, îi spui lucrul acesta, dar mai multe decât atât, te vei strădui să îi demonstrezi lucrul acesta la nivel faptic.


Ei bine, iată o provocare reală:

Dacă „Îl trimiți pe Dumnezeu” la bolnavi, spune-I că vrei ca El să te însoțească... Dacă Dumnezeu vrea să meargă la cei bolnavi prin tine?... Prin mine?...
 


Stoica Timotei

Cartea săptămânii: Drumul Calvarului, de Roy Hession

Ne numim creștini și susținem astfel că suntem urmași ai lui Hristos, răspunzând chemării Lui de a ne urma crucea în fiecare zi. Dar se pare că deși susținem aceste lucruri, viața noastră este în contradicție cu cerințele Scripturii cu privire la urmașul lui Hristos. Urmarea lui Hristos începe cu zdrobire. Nu o zdrobire a trupului, ci o zdrobire a eu-lui. Te invit așadar să citești această carte, pentru a vedea în ce constă Drumul Calvarului.

Pentru mai multe detalii, click aici: http://www.logos.ro/go?SERVICE=DIS_RO_PRODUCT&TG_KE_PRODUCT=DRUMUL_CALVARULUI&TG_KE_DIRECTORY=TOATE_CARTILE_DIS

Cartea săptămânii: În mâna harului, de Max Lucado

Deși cartea de dorește a fi un comentariu al cărții Romani, tocmai comentariu nu a reușit să fie în ansamblul ei. În schimb, dacă ești interesat de aplicații practice și utile cu privire la mesajul cărții Romani, merită să citești această carte. Așa cum ne-a obișnuit, în stilul său plin de umor, dar nedepărtându-se de adevăr, Max Lucado ne oferă niște aplicații incredibile la mesajul epistolei către Romani. Așa că, nu mai sta. Citește-o!

Pentru mai multe detalii cu privire la această carte, click aici: http://kerigma.ro/carti.php?detalii=21775