vineri, 6 mai 2011

Cum(sau ce) este harul pentru tine?

S-a vorbit și încă continuă să se vorbească foarte mult despre harul lui Dumnezeu(ceea ce este foarte bine, doar dacă se păstrează baza Scripturală și nu se depărtează deloc de Scriptură). Totuși, mi-am dat seama că de multe ori vrem să ne amăgim pe noi înșine, încercând să beneficiem de harul lui Dumnezeu într-un mod în care nu se poate(chiar dacă adesea ne-am dori).
Lucruri generale scrise până acum, nu-i așa? Ești saturat(ă) de teorii și de lucruri generale și vrei lucruri practice. Nu vreau să scriu teorie în acest articol, ci vreau să fiu practic atât pentru tine, cât și pentru mine.
Nu ți se întâmplă de multe ori să gândești, atunci când ești ispitit(ă) că ai putea accepta păcatul/compromisul, iar mai apoi vei beneficia de harul(sau iertarea) lui Dumnezeu.?Cum vezi harul lui Dumnezeu când ești foarte ispitit să accepți compromisul în viața ta?
Creștinii din Roma erau în aceeași stare, dar apostolul Pavel le spune să nu mai încerce să beneficieze astfel de harul lui Dumnezeu pentru că nu se poate. Romani 6:1 „Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” iată întrebarea pe care le-o adresează apostolul Pavel creștinilor din Roma. În versetul următor dă răspunsul la această întrebare: „Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” Ei, iată răspunsul apostolului. Nu cumva să încerci păcătuind mereu să beneficiezi astfel de harul lui Dumnezeu, pentru că nu se poate. Celebrele cuvinte ale teologului german, Dietrich Bonhoeffer, se potrivesc de minune aici: „Harul înseamnă justificarea păcătosului, nu justificarea păcatului.”
Testează-te în lumina cuvintelor adresate lui Tit, unde este descris harul lui Dumnezeu, dacă cu adevărat beneficiezi de harul lui Dumnezeu sau este doar o amăgire.
Tit 2:11-13 „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos.”

Reprezintă aceste cuvinte o realitate vie a vieții tale?
Sau, ca să spun altfel: BENEFICIEZI CU ADEVĂRAT DE HARUL LUI DUMNEZEU?
Fie ca Dumnezeu să ne ajute să beneficiem cu adevărat de harul Său, și prin harul Său, să ne schimbe viețile.

Prin harul și îndurarea Domnului,
Stoica Timotei

Galeria tablourilor din Săptămâna Patimilor


Chiar dacă a trecut ceva timp de când ne-am amintit într-un mod deosebit de săptămâna patimilor din viața Domnului Isus, aș vrea ca în acest articol să facem o scurtă retrospectivă a acelor evenimente derulate într-o astfel de săptămână. Sunt câteva tablouri pictate într-un mod minunat. Aș vrea să vă invit în această galerie de tablouri frumos pictate, care ne transmit un mesaj puternic. Despre ce fel de mesaj este vorba, o să vedem în cele ce urmează.

1.     Primele 2 tablouri – ce contrast izbitor!!!

Ai intrat împreună cu mine într-o cameră unde putem observa două tablouri care ne arată două stări atât de diferite, încât greu am putea crede distanța scurtă de timp între cele două. Primul tablou la care privim este unul care reprezintă victorie. Glorie, bucurie. Deși ar trebui să reprezinte autoritate, Cel care este motivul bucuriei oamenilor, în loc să fie călare pe un cal alb, puternic, este călare pe un măgăruș amărât. Dacă ne uităm atenți la acest mic animal putem observa cu ușurință că el nu a mai dus niciodată o astfel de povară. Dar totodată el este și surprins de primirea care i se face. Mulțimea de oameni au în mâinile lor ramuri de finic, care reprezintă bucurie, entuziasm. Mai mult decât atât, dacă privim atenți la drumul pe care calcă încet măgărușul, vedem un pavaj alcătuit din haine ale acelor oameni. Cine sunt acești oameni? Care este scopul bucuriei acestor oameni? Iată un mic text dedesuptul acestui tablou, care ne luminează: „Cel ce făcea multe minuni a intrat în Ierusalim”. Acum știm care este motivul bucuriei acestor oameni. Acum te îndemn să ne îndreptăm atenția spre cel de-al doilea tablou. Vai! Acela care a fost primit ca un rege, este plin de mânie pe niște oameni care fac comerț într-o clădire din Ierusalim. Vedem mânia Lui datorită faptului că într-o mână are un fel de bici, iar cu cealaltă mână tocmai răsturnase o masă. Mai mult decât atât, expresia feței Lui ne convinge de faptul că era foarte tulburat de ceea ce se petrecea în acel loc.
Așadar, iată două tablouri care contrastează puternic, iar mesajul pe care acestea ni-l prezintă rămâne viu, fără se se șteargă.

2.    Al treilea tablou – ineficiență netolerată!

Înaintăm în această galerie și putem observa, într-o mică încăpere, un tablou care realmente ne șochează. De ce spun asta? Priviti-L dar pe Acela care a intrat triumfător în Ierusalim, fiindu-i foame. Mai mult decât atât, El a căutat niște smochine într-un smochin plin de frunze(trebuie să știm că chiar dacă nu a fost vremea recoltei, acel smochin trebuia să fie plin de roadă datorită faptului că era plin de frunze), dar care nu are roade. Din cauza aceasta, smochinul este blestemat. Iată prima și singura minune relatată pe paginile Sfintei Scripturi, unde Domnul Isus Hristos a rostit un blestem. Într-adevăr, pentru că sunt pline de autoritate cuvintele Lui, smochinul s-a uscat. Ce tablou ciudat!
Ei bine, pentru că ești foarte grăbit, continuăm plimbarea noastră prin această galerie de tablouri...

3.    Al patrulea tablou – Adevărul nu rămâne ascuns

Dacă până în acest moment Domnul Isus Hristos a hotărât să evite certurile și discuțiile aprinse cu cărturarii și fariseii, iată-L în acest tablou cum scoate la iveală motivația ascunsă a acestora și felul lor neadecvat de trai. Matei 23 ne prezintă câteva „vai”-uri care le sunt adresate acestor oameni. Iată-l, dar, pe Domnul Isus, în acest tablou fiind foarte transparent, sincer și drept. Dă jos masca fariseilor și lasă ca adevărul despre ei să fie cunoscut de toți cei prezenți în acel loc.

4.    Al cincilea tablou – Cui i se iartă mult, iubește mult

Pentru că timpul este înaintat și nu mai avem mult timp la dispoziție, doresc să înaintăm în această galerie. Iată-L pe Domnul Isus într-o casă... dar privește ceva foarte ciudat: o femeie stă și plânge la picioarele Domnului Isus. Ce mai observăm privind acest tablou? Un vas de alabastru spart, iar mirul care a fost în el a fost turnat pe picioarele Domnului Isus. Privește la reacția celor din acea casă! Expresia fețelor lor ne arată MULTĂ nedumerire. Oare ce se întâmpla cu adevărat în acea casă, în acea noapte? Semnul de recunoștință al femeii este remarcabil. 

5.    Al șaselea tablou – Paradoxul slujirii creștine

Iată-L pe Domnul Isus, în următorul tablou, dându-le ucenicilor o lecție memorabilă, lecție pe care o putem învăța și noi, de asemenea. Îl vedem pe Domnul Isus Hristos stând jos, la picioarele ucenicilor Săi, spălându-le picioarele. Învățătorul se face mai mic decât ucenicii Săi.

6.    Al șaptelea tablou – Părtășia intimă

După procesul curățirii picioarelor, vedem un alt tablou în care ucenicii, împreună cu Domnul Isus stau la masă. Acest tablou ne arată instituirea Cinei cea de taină, cunoscută sub numele de Cina Domnului.

7.    Al optulea tablou – Substituire

Eu și tu merităm moartea pentru păcatele noastre. Dar iată ce vedem aici. Îl vedem pe Domnul Isus Hristos pe o cruce... pentru mine și pentru tine(în locul meu și în locul tău). Te invit să privești la fața Lui. Ce observi? Deși suferă acolo, în agonia aceea, privirea Lui ne arată atâta pace și dragoste. Dă-mi voie să-ți spun că ai dreptate. Ceea ce vezi tu în acest tablou, văd și eu. Fiul lui Dumnezeu murind pe cruce, împăcându-ne pe noi, păcătoșii, cu Tatăl.


Deși am spus la începutul acestui articol că o să privim pe scurt la aceste minunate tablouri, totuși aceste scurte tablouri au devenit mai lungi decât m-am așteptat. Totuși, sper ca, privind la aceste tablouri, să privești cu bucurie și cu o satisfacție care nu pot fi colorate prin cuvinte, ci care să-ți însenineze viața în mod special în momentele cele mai confuze și dificile ale vieții tale.

Dumnezeu să te binecuvânteze!

joi, 28 aprilie 2011

Mesajul ingerului din ziua invierii

1 La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul.
2 Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea.
3 Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
4 Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.
5 Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit.
6 Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul;
7 şi duceţi-vă repede de spuneţi ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morţi. Iată că El merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată că v-am spus lucrul acesta.”
8 Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui.
Matei 28:1-8


Iata-ne trecuti deja de aceste sarbatori Pascale. Totusi, am hotarat sa imi fac putin timp pentru a scrie acest articol, legat de aceasta tema, chiar daca am trecut cu cateva zile de acest minunat eveniment.
Cred ca este foarte important sa privim la mesajul ingerului care le este adresat femeilor in ziua invierii, pentru ca are de-a face si cu noi intr-o mare masura. Daca ar fi sa structurez acest mesaj, acesta ar suna astfel:
  1.  Nu te teme!
  2. Domnul nu e in mormant... EL a inviat!
  3. Vino si convinge-te de invierea Lui!
  4. Spune si altora ca EL e viu
Ma minunez de faptul ca cei care nu ar trebui sa le fie teama, sa fie curajosi... ei(acei ostasi) cad la pamant de frica ingerului. Pentru ca acest scenariu sa nu se repete si in cadrul femeilor, ingerul muta scena pe femei, atunci cand le adreseaza frumoasele cuvinte: "Nu va temeti". Iata o incurajare. Nu te teme. De ce sa nu te temi?
Observ pe paginile Sfintei Scripturi ca oridecate ori sunt asternute aceste cuvinte: "Nu va temeti", respectiv "Nu te teme", sunt insotite de motivul pentru care sa nu te temi. Spre exemplu, proorocul Isaia cand spune sa nu ne temem, ne spune si motivul pentru care sa nu ne temem, si anume ca Domnul e cu noi. In cazul de fata, nu trebuie sa ne temem pentru ca Domnul are putere asupra mortii. Domnul este atotputernic. Domnul a invins ultimul vrajmas despre care Scriptura spune ca va fi invins, si anume moartea. De ce sa nu te temi? Pentru ca Dumnezeu are putere si asupra mortii si El este viu in veci de veci.

Oare asa sa fie? Pentru ca au aparut multi sceptici... pentru ca in istorie urmau sa apara multi altii... pentru ca nici ucenicii nu aveau sa creada la inceput ca Domnul Isus Hristos a inviat... femeilor li se spune sa intre in mormant pentru a se convinge. Trebuie sa te convingi ca El a inviat si ca este viu in veci de veci!

Crezi in invierea Domnului Isus dintre cei morti?
Te afecteaza cu ceva?

Daca da, atunci neaparat trebuie sa implinesti si ultima parte a mesajului ingerului adresat femeilor, si anume: Mergi de spune si celorlalti ca EL e viu. Mai mult decat atat, daca femeilor li s-a spus sa mearga si sa spuna ucenicilor ca se va intalni cu ei in Galilea, noi trebuie sa le spunem oamenilor ca El se va intoarce pe norii cerului.

Nadajduiesc ca aceste scurte cuvinte sa te ajute, sa te incurajeze, sa te mustre(daca este cazul!) si sa te motiveze de a nu sta nepasator fata de chemarea pe care o ai, ca si copil al lui Dumnezeu.

Dumnezeu sa va binecuvanteze!


Stoica Timotei

marți, 19 aprilie 2011

Ce iti fura bucuria... in ziua bucuriei?!?

"36 Pe când mergea Isus, oamenii îşi aşterneau hainele pe drum.
37 Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.
38 Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!”
39 Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!”
40 Şi El a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.”
Evanghelia dupa Luca 19:36-40

Iata un text cunoscut de majoritatea dintre noi... Am observat ca de multe ori se omite un aspect destul de important din acest text, si anume: RAPIREA BUCURIEI.
Oamenii acestia erau bucurosi, datorita faptului ca CEL ce facea multe minuni venea si in cetatea lor(din nou). Asa ca, datorita entuziasmului pe care il aveau, au inceput sa strige laude la adresa Domnului Isus si sa faca niste gesturi care sa reflecte recunostinta lor fata de Domnul Isus.

Totusi, nu erau doar acesti oameni(din pacate!)... mai erau acei oameni religiosi, inchisi in doctrine, invatatori ai legii... cand au vazut cele intamplate, au hotarat sa ia atitudine pentru ca, doar asa e normal... cand altii se inchina altfel decat te inchini tu inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa ripostezi, sa ii critici si sa ii ataci din toate partile. Un lucru interesant este ca ei nu au mustrat pe oamenii care Il laudau pe Domnul Isus Hristos, ci l-au mustrat pe Domnul Isus...

Poate vei spune ca in ziua noastra nu mai sunt farisei, carturari si invatatori ai legii. Si dreptate ai(de fapt, ei exista, dar ca si-au schimbat numele).
Totusi, sunt lucruri care ne fura bucuria pe care ar trebui sa o avem in Dumnezeu.

Care sunt acele lucruri din viata ta care te impiedica sa te bucuri cu adevarat in Dumnezeul mantuirii tale?

  • suferinta
  • incercarea
  • necazul
  • stramtorarea
  • complexul de inferioritate
  • contextul in care te gasesti
  • anumiti oameni 'religiosi'
  • compromis
  • pacat
...si lista ar putea continua...

Gandul pe care as vrea sa ti-l las, dragul meu cititor, este ca nimic si nimeni nu ar trebui sa iti fure bucuria in Dumnezeu. Daca aceasta bucurie despre care vorbesc a disparut de mult timp din viata ta, revendic-o inapoi!
Cum?
Cere-i lui Dumnezeu, precum psalmistul David altadata: "Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale!"

Stoica Timotei

Ce inseamna sa te increzi in Domnul?

"Cand trenul trece prin tunel si in jurul tau e bezna, ce faci, sari din tren? Sigur ca nu. Stai in asteptare si ai incredere ca cel ce conduce trenul te va scoate la lumina."
Corrie ten Boom

Citeste Biblia si regaseste-te in EA!

Cum reactionam atunci cand suntem descurajati? Care e leacul dezamagirii? Intoarce-te la textul din Luca 24 si citeste despre dezamagirea celor 2 ucenici pe drumul spre Emaus. Citeste-o iar si iar. Adu-ti aminte ca nu esti singurul care plange. Si nu esti nici primul care are nevoie de ajutor.
Citeste povestea si nu uita, povestea lor e si povestea ta!
Ti se pare prea mare provocarea pe care o ai de infruntat? Citeste povestea. Tu esti cel de colo, care trece Marea Rosie alaturi de Moise.
Te framanta prea multe griji? Citeste povestea. Tu esti cel de colo care primeste mana cereasca impreuna cu israelitii.
Ranile iti sunt prea adanci? Citeste povestea. Tu esti cel de colo, Iosif, iertandu-i pe fratii tai care te-au tradat.
Dusmanii iti sunt prea puternici? Citeste povestea. Tu esti cel de colo, care marsaluieste alaturi de Iosafat intr-o batalie deja castigata.


... Dezamagirea ta e prea adanca? Citeste povestea ucenicilor aflati in drumul spre Emaus. Mantuitorul pe care Il credeau mort pasea alaturi de ei. A intrat in casa lor si S-a asezat la masa lor. Si ceva s-a petrecut in inima lor. "Nu ne ardea inima in noi, cand ne vorbea pe drum si de deschidea Scripturile?"(vs. 32).

Preluat din "El inca da pietre la o parte", de Max Lucado

Pe cine numesti frate?

Lev Tolstoi, marele dramaturg rus, povesteste cum intr-o zi mergea pe strada si a trecut pe langa un cersetor. Si-a bagat mana in buzunar ca sa-i dea omului niste ban, dar buzunarul sau era gol.Tolstoi s-a intors inspre cersetor si i-a spus: "Imi pare rau, frate, dar nu am nimic sa-ti dau."
Fata cersetorului s-a luminat si omul i-a raspuns: "Mi-ai dat mai mult decat ti-am cerut - m-ai numit fratele tau."

Pentru cel ce are parte de dragoste, un cuvant de afectiune este o imbucatura neinsemnata, dar pentru cel flamand dupa dragoste cu cuvant de afectiune poate insemna un adevarat ospat.
Preluat din "El inca da pietre la o parte", de Max Lucado.