Se spune despre doi frati care o vreme si-au trait viata complet diferit. Cel mai mare era temator de Dumnezeu, bun fata de toti. Cel mai mic era rebel, chiar violent. Cel mai mare a incercat sa-l influenteze, dar a fost in zadar.
Intr-o seara, pe cand cel mare statea linistit la el acasa, fratele lui a dat buzna in camera, avand sange pe haine si a strigat:
- Salveaza-ma, daca poti! Am omorat un om si politia este dupa mine!
Cel mare a raspuns:
- Repede! Sa ne schimbam hainele.
Asa au facut. Criminalul s-a imbracat cu haina alba si cel nevinovat a luat-o pe cea patata.
Abia au terminat cand a sosit politia. Vazandu-l pe fratele mai mare cu haine insangerate, au stiut ca si-au gasit omul si l-au scos din casa. Nu s-au indoit deloc ca era cel pe care il cautau.
Adus in tribunal, acuzatul si-a recunoscut vina. Judecatorul a fost de acord cu ceea ce parea o proba clara si l-a condamnat la moarte. El a avut o ultima dorinta:
- In momentul executiei mele, va rog sa dati fratelui meu aceasta scrisoare.
I s-a implinit dorinta.
Mai tarziu, cand fratele lui a deschis scrisoarea, a citit: "Am murit in locul tau, in haina ta insangerata, pentru vina ta. Am fost fericit sa fac acest sacrificiu pentru tine si iti cer numai un lucru: sa traiesti o viata plina de iubire si bunatate."
Inocentul era acum mort. Nimic nu putea schimba realitatea. Dar ori de cate ori tovarasii ii cereau fratelui mai mic sa participe la acte de violenta, el a raspuns: - Nu pot face aceasta in haina alba pe care am primit-o de la fratele meu care a murit in locul meu.
Aceasta este exact ceea ce a facut Isus pentru fiecare din noi. El personal nu a cunoscut pacatul, si nu a avut nici un pacat. Dar El a luat asupra Lui pacatele noastre si a primit pacatele noastre ale tuturor si a purtat pedeapsa noastra cand a murit pe cruce. Sangele Sau va poate curati de toate pacatele, la fel cum m-a curatit pe mine de ura si disperare. El te va face un copil al lui Dumnezeu, unul care va raspandi dragoste si lumina. Asa spune Dumnezeu in sfanta Lui carte, Biblia.
In 1917 a avut loc o lupta care a durat mai mult timp intre trupele austriece si italiene la raul Isonzo. Era o lupta de pozitie. Timp de cateva luni, trupele militare s-au luptat din transee care erau la o distanta de numai cativa yarzi. La Craciun, un grup de soldati austrieci, au vrut sa-si bata joc de dusman si au umplut cu murdarii o cizma de soldat, au ambalat-o dragut, ca pe un cadou, apoi un barbat voinic a aruncat-o direct in transeele italienilor. Niste crestini dintre italieni s-au gandit sa dea un raspuns. Dupa ce au spalat foarte bine cizma, au umplut-o cu portocale si bomboane, au ambalat-o si au aruncat-o inapoi in transeele austriecilor. Cand soldatii au despachetat-i, au gasit si un bilet: "Fiecare da ce are!"
După epuizarea rapidă a primului tiraj, pastorul Constantin Ghioancă, parte din echipa profesorală a Institutului Teologic Baptist din București, prezintă cititorului o ediție revizuită și adăugită a cărții de mare interes, Bisericile emergente vestice: din perspectivă baptistă românească.
Grupuri-țintă:
-studenți la seminarii sau la alte instituții biblice;
-pastori, preoți sau alți slujitori ai bisericii;
-învățători de școală biblică;
-responsabili cu învățătura în biserică;
-lideri de închinare;
-toți creștinii interesați de tema bisericii în cultura postmodernă.
Caracteristici speciale:
-prima carte scrisă pe această temă în România;
-conține adăugiri importante față de prima ediție;
-prezintă apariția și dezvoltarea bisericilor emergente;
-discută caracteristicile de bază ale bisericilor emergente;
-alocă un capitol pentru identitatea baptistă în România;
-evaluează în mod critic dogma și practica bisericilor emergnte;
-oferă o perspectivă baptistă asupra acestor biserici;
-anticipează perspective noi în eclesiologia baptistă românească;
-conține cinci anexe foarte utile.
Pentru detalii și comenzi accesați www.risoprint.ro
Probabil titlul acestui articol ti-a produs curiozitate care, la randul ei, te-a determinat sa intri aici si sa vezi despre ce este vorba(si bine ai facut).
Ieri am venit de la Bucuresti cu trenul si, in timp ce citeam dintr-o carte, am trecut printr-un tunel. Intunerec peste tot. Doar putina lumina ce era in tren. Tunelurile acestea nu sunt iluminate, precum cele ale metrourilor. La un moment dat mi-am dat seama ca ma apropii de iesirea din tunel, fara ca totusi sa ma fi uitat sa vad cat mai este din tunel(daca s-ar fi putut vedea asa ceva). Cum asa? Foarte simplu. Odata cu apropierea de iesirea din tunel am inceput sa vad lumina. Intunericul isi pierduse din ‘intunecime’, din intensitate, asadar stiam ca voi iesi atunci din tunel.
Ma gandesc la cateva lucruri legate de aceasta intamplare obisnuita(spun obisnuita pentru ca este normal sa vezi lumina la capatul tunelului – in cazul in care e zi afara):
1.Traind o viata in tunel – oare de cate ori, ca si crestini, ne place sa credem ca suntem in lumina adevarului lui Dumnezeu, ca traim o viata care Ii este placuta lui Dumnezeu(chiar daca noua de multe ori ne place sa ne complacem in starea noastra pacatoasa)? Traim cu aceasta impresie ca suntem in lumina cand, de fapt, noi suntem in tunel, in intunerec. Viata traita in tunel(viata de tunel) nu este o viata separata de crestinism, de cunoasterea despre Dumnezeu, de credinta dracilor(credinta moarta – fara fapte; pentru mai multe detalii vezi Iacov 2:17-26), ci este o viata cand doar duminica vii putin la lumina(probabil ca e atunci cand vii la biserica si poate chiar iti doresti sa auzi Cuvantul lui Dumnezeu), dar in celelalte zile te intorci din nou in lumea ta, in intuneric, in locul in care nu vrei sa Ii permiti lui Dumnezeu sa lucreze in viata ta, pentru ca tie iti place sa traiesti asa cum esti. Viata traita in tunel este o viata de doua ori mai dificila decat o viata traita intr-un intuneric asolut sau intr-o lumina absoluta(folosesc cuvantul asolut pentru a exprima profunzimea lucrurilor descrise). Aceasta viata chiar si lui Dumnezeu ii este scarbita(Apocalipsa 3:16). Ne place cateodata sa traim in tunel, nu?
2.Traind o viata in tunel, raspandind lumina – acesta este un alt gand pe care l-am primit din partea lui Dumnezeu in timp ce treceam prin acest tunel. Vazand cum peretele tunelului era luminat de catre lumina ce venea din tren ma gandeam la rugaciunea Domnului Isus, care spune: “Nu Te rog sa-i iei din lume…”(Ioan 17:15). Ce vreau sa spun prin aceasta? Noi crestinii avem un scop pe acest pamant, in aceasta viata traita in tunel. Lumina pe care am primit-o de la Dumnezeu prin Cuvantul Sau, acea lumina care ne-a schimbat vietile, nu trebuie sa o tinem ascunsa ‘sub obroc’, ci trebuie sa o tinem la vedere, pentru a-i lumina si pe ceilalti. “Teoria, ca teoria… dar practica ne omoara.” Gandindu-ma la acest lucru ma gandesc ca cea mai buna predica pe care o poate asculta cel de langa tine este marturia personala. Cred ca doar asa se raspandeste lumina care este in noi(daca nu se raspandeste inseamna ca…nu este…): prin marturia personala, prin ceea ce vede cel de langa mine ca fac, vorbesc… prin TRAIREA MEA.
3.Traind o viata in tunel, raspandind lumina, ajungand in locul unde este lumina absoluta – este normal ca, daca raspandesti lumina in locul in care esti, sa ajungi in locul de unde ai primit acea mica lumina. Dar, daca lumina s-a stins, mai ai sansa sa iesi din tunel? Vei mai avea aceasta sansa doar daca vezi la cel de langa tine lumina si daca doresti ca Dumnezeu sa iti reaprinda din nou lumina. Care este acel loc de lumina unde vei ajunge? RAIUL. Dar daca nu vei face aceste lucruri? Este vreo alternativa? Da, este! Si este doar una singura. Iar aceasta alternativa nu se poate schimba oricat de mult ti-ai dori, dupa ce parasesti acest pamant. Te poti amagi, crezand in purgatoriu, te poti amagi crezand ca daca esti un om influent, cu avere mare, poti plati mita sa intri in cer(am ajuns sa credem astfel de porcarii?!?!?). Acea alternativa este iadul, locul acela de chin vesnic, separarea aceea vesnica de Dumnezeu.
In final…
Nu vreau sa bag spaima in tine prin acest articol, dragul meu cititor. Dar nu vreau nici sa te amagesc spunandu-ti ca daca esti un crestin formal, superficial, daca doar ai auzit de Dumnezeu si afirmi ca crezi in EL(chiar daca faptele tale exprima exact contrariul), vei merge in cer.
Poate ca, citind acest articol, nu vei fi de acord cu unele lucruri afirmate. Nu stiu. Poate ca crezi ca nu imi pasa de ceea ce crezi. De fapt, chiar imi pasa. Dar ceea ce vreau sa iti spun, dragul meu cititor, este ca imi pasa de tine. Imi pasa de destinatia vesniciei tale… dar, mai mult decat mine de infinit de ori mai mult, este Dumnezeu, care Isi doreste sa ajungi in acel loc pe care Fiul Sau, Isus Hristos, l-a pregatit pentru toti aceia care IL iubesc si care se lasa schimbati complet, transformati de dragostea LUI.
Doresc ca aceste lucruri pe care le-ai citit sa nu te lase in pace, sa te macine intr-una, pana vei lua decizia cea mai buna pentru sufletul tau.
Concluzie: “Iata, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru in veci de veci; EL va fi calauza noastra pana la moarte.” Psalmul 48:14
Nu uita: Traiesti in tunel. Raspandesti lumina in jurul tau? Vei ajunge la acea lumina de la capatul tunelului? Dumnezeu este CEL care tine lumina aprinsa doar atunci cand ne incredem in EL cu intreaga noastra fiinta si doar prin EL putem sa ajungem la lumina de la capatul tunelului.;)
Pentru ca incerc sa nu mai scriu articole lungi si plictisitoare, o sa scriu in acest articol o ilustratie legata de ceea ce am scris in articolul precedent.
Un mare evanghelist a mers intr-o biserica unde a fost chemat sa predice. La un moment dat doreste sa stie daca in sala sunt oameni speciali, care vor sa ii slujeasca lui Dumnezeu. Cand a vazut cate maini au fost ridicate, a fost placut impresionat. Apoi a inaintat spunand ca toti aceea care vor sa faca ceva minunat pentru Dumnezeu sa vina in fata. Numarul celor ce au iesit in fata a fost mai mic decat numarul acelora care au ridicat mana. Apoi acest evanghelist a spus ca sunt multi oameni deosebiti in acea sala, care vor sa faca ceva special pentru Dumnezeu. Fara sa mai adauge ceva, a scos o foaie de hartie din buzunar, s-a intorsc cu spatele la acesti oameni, si a inceput sa citeasca de pe acea foaie lucruri pe care acei oameni trebuia sa le faca. In masura in care citea acele lucruri, tot mai multi oameni s-au retras la locurile lor, iar cand a terminat de citit toate acele cerinte de pe foaia pe care o scosese din buzunar, spre surprinderea lui nu a mai fost nimeni in fata.
Oare nu este la fel si cu noi? Spunem ca vrem sa facem lucruri mari pentru Dumnezeu, dar atunci cand suntem pusi in situatia de a face ceva dam inapoi?
Stiti vorba aceea: "La razboi inainte, la placinte inapoi!"... probabil aici ai dori sa ma contrazici spunandu-mi ca e invers. Da-mi voie sa iti spun ca aceasta trebuie sa fie afirmatia confirmata de trairea fiecarui crestin.
Dumnezeu sa ne ajute pe fiecare sa fim oamenii care sa stea la dispozitia Lui, in afara confortului dupa care de multe ori tanjim!
Cand am postat articolul precedent am vazut acest titlu al blogului intr'o marime mare: "Omul de care se foloseste Dumnezeu!" Dupa ce am vazut acest lucru m'am gandit ca probabil se poate gandi cineva ca titlul acestui blog poate arata mandria celui ce il detine si il modereaza. Da-mi voie sa iti spun ca la acest lucru m-am gandit si eu pret de o clipa, dupa care mi-am adus aminte ca acest blog este blogul meu.
Vreau sa iti spun de ce acest blog are acest titlu. Nu vreau sa afirm cu mandrie ca sunt un astfel de om, dar vreau sa iti spun ca titlul acestui blog reprezinta o dorinta puternica a inimii mele. Imi doresc sa fiu un om de care Dumnezeu sa se foloseasca. De unde mi-a venit ideea sa pun acest titlu blogului? Tocmai cu cateva zile inainte de a infiinta acest blog am citit cartea profetului Ezechiel. In capitolul 22 am dat de versetul 30, care m'a socat intr-un mod minunat. Dumnezeu cauta un om de care sa se poata folosi... dar nu gaseste nici unul. Atunci am hotarat sa fiu acel om de care El sa se poata folosi... un om sfant, curat, cu o dorinta sincera si arzatoare de a-L lauda pe Dumnezeu.
